Florin Andreescu

2012-02-10T11:39:00.002+02:00

Simigerie

2012-02-09T12:14:00.001+02:00

Mesaj de la capatul pamantului

2012-02-07T23:40:00.000+02:00

Miezul noptii. Click-clang. Adica a sosit un mesaj nou. Vine tocmai de la capatul pamantului. Normal ca-i de la Scami. Ma saluta din Ushuaia. N-a vrut sa se lupte cu viscolul si-a plecat dupa pinguini. N-a mai vrut sa calatoreasca prin gurile oamenilor si-a ales sa schimbe emisfera.

Deschid o sticla de vin rosu autohton si-i scriu sa faca si el la fel cu unul argentinian. Raspunde instantaneu, toastam si ciocnim virtual paharele. Cu sapte ani in urma calatoream si eu la capatul pamantului. Am promis c-am sa revin intr-o buna zi. S-a tot rugat Scami de mine sa-l insotesc, dar nu m-am mobilizat. Simteam c-o sa infrunt codurile colorate pe strazile Bucurestiului. Dupa cum arata vremea nu m-ar mira ca maine dimineata sa intalnesc o colonie de pinguini pe strada mea. Trimisi expres si par avion de Scami.

foto: ©Scami

Revenire

2012-02-06T20:39:00.002+02:00

Referitor la postul de duminica. Eu cred ca si romanii sunt fericiti dupa cum vad in fotografia alaturata. Dar asta era pe vremea filmului. Oare era documentar sau artistic, cu sonor sau mut?

Ce credeti?

2012-02-06T12:54:00.000+02:00

Aveti de dat sau de luat?

Exista si popoare fericite pe lumea asta!

2012-02-05T21:17:00.002+02:00

Film documentar despre fotograful Nicolae Ionescu la TVR Cultural

2012-02-04T11:17:00.003+02:00

Puteti urmari filmul duminica la ora 16.45 pe TVR Cultural. Realizat de regizorul Alexandru Sarbu la studioul Sahia in anii '70 sau '80.

Polemicile TVR Cultural

Polemicile TVR Cultural Despre documentar...încă ceva în plus .Moderator prof.univ.dr. Laurenţiu Damian Invitat: Alexandru Sîrbu- regizor Filme: MANUSCRISE EMINESCIENE TREI MII DE FOTOGRAFII ALE BUCUREŞTIULUI PICTURA ŞI UN AUTOBUZ Alexandru Sîrbu, cu remarcabilul său talent regizoral, a reuşit de multe ori transformarea multora dintre filmele sale ştiinţifice în adevărate poeme cinematografice, asa cum pot fi considerate şi cele pe care le vom viziona în ediţia de astăzi a emisiunii. Astfel, elementul de cercetare ştiinţifică devine doar un pretext, în filmul Manuscrise eminesciene, unde detaliul, monologul interior,construcţia decupajului ,crează o atmosferă tulburătoare, iar tema devine "truda lui Eminescu în căutarea perfecţiunii versului". In cele 3000 de fotografii ale Bucurştirului, oraşul este privit "altfel" de către regizor. Trei mii de fotografii inedite. Trei mii de locuri pe lângă care probabil trecem fără să le observăm . Unghiuri, detalii, chipuri - iată descoperirile din Bucureşti, în filmul intitulat chiar Trei mii de fotografii ale Bucureştiului . Pictura şi un autobuz, cel de-al treilea documentar prezentat în emisiune, este nu doar un film de artă despre artă, ci şi o ficţiune, fiindcă realiatea se împleteşte deseori cu jocul imaginativ într-un eseu de referinţă.

Asistenta si pacientul

2012-02-03T13:18:00.001+02:00

Dl. Gheorghe Preda s-a nascut acolo unde poti afirma, fara sa gresesti, ca este "Raiul pe Pamant". Natura generoasa si de o rara frumusete cautata de pictori, scriitori, fotografi si de cei afectati de astenie. Dar dl. Preda nu fotografiaza niciodata peisaje. Lui ii place natura umana pe care o vede intr-un mod foarte personal. Fantasmele sale sunt mai importante decat nimicurile realitatii cotidiene. Atunci cand nu fotografiaza in stilul sau inconfundabil vorbeste despre cinema, microb din tinerete de care nu va scapa toata viata. Chiar daca in aceasta fotografie l-am denumit "pacient" din amuzament, sa stiti ca postura domniei sale este alta. ii place sa fie inconjurat de o gramada de pacienti pe care-i manipuleaza in functie de fanteziile sale. Evident ca acest lucru se poate intampla numai pe platoul de filmare.

Modele: Anca Florea si Gheorghe Preda

Primul meu calculator

2012-02-03T12:38:00.002+02:00

Va mai aduceti aminte de primul calculator pe care l-ati avut pe mana? Eu, da, si vi-l arat in fotografia alaturata. Si pe subsemnatul tanar inginer stagiar cu halat bleumarin, ecuson si dor de munca!

Calculatorul este in partea dreapta si monitorul intre mine si fosta mea colega. Microprocesorul era un 8080 si sistemul de operare CP/M. In partea de jos se vad cele patru unitati de floppy disk de 8inch (20cm!!!). Din fabrica lucrai doar pe o parte a floppy-ului, dar cu ajutorul unei preducele si a unui ciocan puteai face inca doua gaurele pe verso in invelisul protector din plastic si astfel se putea lucra pe ambele parti. In partea de sus se vede unitatea de banda de productie bulgareasca. Dupa montarea rolei si inchiderea usii pornea o pompa ce scotea aerul din cavitate. Forta era apreciabila si vedeai cum acest masiv "dulap" incepe sa "danseze". De acest calculator am legat 16 monitoare. Si tot atatea fete angajate in productie le butonau in doua schimburi. Tastaturile erau RDG-iste tip Robotron (destul de bune) si autohtone produse de Feper. Conectorii de sub taste erau produsi la Conect si se uzau foarte repede. Zilnic schimbam trei, patru conectori. Plictisit de chestia asta, le-am invatat si pe fete sa schimbe conectorii si se descurcau destul de bine.

Ce puteai sa faci cu un astfel de computer? Nici nu mai conteaza. In vremea aceea nu erau multi fericiti care sa aiba computere pe mana. Si asta se intampla la Campina intr-o fabrica unde barbatii puteau fi numarati pe degete.

N.B. In coltul din dreapta sus se vede o fotografie de reclama pentru Adesgo. Sigur a fost realizata de dl. Dan Badescu. Pe vremea aceea noi nu ne cunosteam, dar o tara intreaga ii cunostea fotografiile cu fete dragute.

Baieti gospodari

2012-02-02T13:04:00.000+02:00

2012-02-01T13:36:00.001+02:00

Meseria e bratara de aur

2012-01-31T16:57:00.002+02:00

Tase este prietenul meu. Cu el am realizat lucruri remarcabile.

Sunt situatii in care nu-i timp de lamentari si trebuie sa actionezi. Atunci il cauti pe Tase si el iti da solutia. Poate sa dureze si o zi, doua. Important e sa se rezolve.

Initial am vrut sa denumesc postul "Meserii murdare". Dar avand in vedere ca mi-am petrecut copilaria pe taramul comunismului am ales un slogan care de multa vreme a fost uitat pe meleagurile noastre.

Ger

2012-01-30T14:05:00.001+02:00

Faptul divers

2012-01-28T19:41:00.003+02:00

O stire - care alta data ar fi fost la Faptul divers - relateaza despre o nastere intr-un spital pustiu.

(http://www.realitatea.net/romania-absurda-a-nascut-intr-un-spital-pustiu-fara-doctori-foto_908452.html)

S-a intamplat la Budesti nu departe de Bucuresti.

Asa mi-am adus aminte ca am fotografiat acolo acum douazeci de ani.

Declansare

2012-01-28T13:02:00.001+02:00

Ce inseamna sa te imbraci frumos!?

Faci o declansare. Si asa ajuti producatorii de aparate fotografice.

Viscol

2012-01-27T14:17:00.005+02:00

2012-01-26T15:54:00.002+02:00

2012-01-25T21:58:00.001+02:00

2012-01-24T22:26:00.000+02:00

2012-01-22T21:58:00.002+02:00

2012-01-14T15:02:00.001+02:00

2012-01-13T05:41:00.000+02:00

2012-01-12T04:51:00.000+02:00

2012-01-11T05:41:00.000+02:00

2012-01-10T06:35:00.002+02:00

La multi ani, Mihnea!

2012-01-07T23:36:00.000+02:00

2012-01-07T09:00:00.000+02:00

Niciodata...

2012-01-06T14:00:00.000+02:00

Niciodata nu uit de unde am plecat!

Bine v-am regasit!

2012-01-05T18:57:00.001+02:00

Bine v-am regasit in 2012!

Dupa nenumaratele porcarii din 2011 cred ca-i timpul pentru relaxare si, de ce nu, de o vacanta!

La Multi Ani, 2012!

2012-01-01T00:00:00.001+02:00

Caleidoscop pentru ultima zi a anului

2011-12-31T16:17:00.008+02:00

Final de an. Am reusit in luna decembrie sa mai fac cateva mii de km. Am intalnit oameni mai linistiti decat capitalistii mei. Am asistat la taierea porcului, la hranirea animalelor, la colinde, la slujbe, la pescuit si taierea stufului, la plimbari pe malul marii si plimbari cu caruta, la taierea arborilor, la colinde si jocuri cu mascati si uratori, la imbracarea costumului national si la multe alte activitati care-mi fac mare placere. Trebuie sa ai o anumita stare si inclinare pentru a savura cu maxima bucurie astfel de actiuni. Daca sunteti doar citadini si iubiti asfaltul ramaneti doar intre peretii pensiunii, ca sa nu fiti socati si sa nu mai reveniti "la tara".

Un lucru imbucurator este faptul ca au aparut pensiuni excelente in multe locuri unde nici n-ai fi visat acum zece ani. Si totul este construit de catre localnici harnici si priceputi. Asa a aparut si o categorie speciala de clienti ai acestor pensiuni. Obligatoriu parcheaza numai masini germane de la 35k in sus. Sunt exuberanti si petrec multe ore la masa, in compania mancarurilor si a spriturilor. Danseaza bine din buric si nu se dau in laturi de la experiente noi. Aplauda momentele cu folcloriste si se scotocesc adinc prin buzunare dupa bacsisuri. Inspira aer curat de munte numai din balconul pensiunii. La plecare sunt morocanosi si fac reprosuri gazdelor.

Personal, nu particip la activitatile oficiale, ci o iau agale pe coclauri pentru a intalni oameni, locuri si istorii. In fiecare an petrec cateva zile alegand fotografii si alcatuind scrisori pentru cei ce-i intalnesc in drumurile mele. Ce bucurie ai cand primesti un plic cu niste fotografii despre care uitasesi!

Asa ca v-am pregatit un caleidoscop pentru ultima zi a anului si bineinteles va adresez un sincer "La Multi Ani!".

O dimineata de toamna

2011-12-21T17:57:00.003+02:00

http://vimeo.com/34038256

De doua ori pe zi, mama si fiul urca dealul ca sa hraneasca animalele.

Prima serbare...

2011-12-20T23:42:00.005+02:00

Prima serbare in care Mos Craciun nu s-a mai intrupat.

Proofing

2011-12-09T18:08:00.006+02:00

Prima imagine imi este foarte draga si ii multumesc lui Andrei pentru ca a facut-o cu un iphone si mi-a trimis-o. Cand o carte se afla in acest stadiu inseamna ca tot stresul meu s-a risipit si urmeaza doar confruntarea cu publicul.

Cea mai insistenta intrebare pe care o primesc suna cam asa: "Unde tiparesti, dom'le? ca nu-s rai astia...". Raspunsul meu dezamageste pentru ca nu pot fi decat sincer si nu-mi sta in obisnuinta sa fabulez sau sa bat campii, cum fac o gramada de confrati. Ceea ce conteaza e in primul rand materialul livrat de editor/fotograf. Daca tipografia e in parametri tehnologici este imposibil ca rezultatul sa fie un dezastru.

Pana sa intru pe mana tipografilor, pe care-i pot masura dintr-o privire (am grija sa nu ma dau pe mana oricui!), cartea trebuie pregatita cu pasiune, iscusinta si... multa tehnologie. In imaginile de mai jos vedeti mana prietenului Marius, care n-are nimic in comun cu arta, ci numai cu matematica. Dar matematica sa aduce mari beneficii artistilor. De cate ori ma viziteaza am dureri de cap si analizele imi ies prost, fiindca stiinta omului trebuie rasplatita, iar un specialist ca el nu gasesti pe google. Dar rezultatele proofingului imi alunga nelinistile. Am comparat rezultatele mele cu alte solutii adoptate de companii din industrie si mereu rezultatele au fost foarte, foarte apropiate. Asa ca acea matrice colorata isi are rolul sau important in elaborarea unei carti fotografice si pentru binele intregului sistem trebuie repetata de cat mai multe ori. Caci stim din batrani ca nimic nu-i vesnic, nici macar piatra.

Maramures (English version)

2011-11-25T12:28:00.000+02:00

http://vimeo.com/32660824

Maramures

2011-11-24T15:36:00.002+02:00

fotografii: Florin Andreescu

text: Valentin Hossu-Longin

192 pag., format 28x28cm, 170g/mp

coperta cartonata si supracoperta

ISBN: 978-606-8050-34-8

http://vimeo.com/32624888

Teaser (final)

2011-11-23T17:26:00.003+02:00

http://vimeo.com/32573622

Teaser

2011-11-22T17:18:00.002+02:00

http://vimeo.com/32510375

Teaser

2011-11-21T16:20:00.012+02:00

Lume, lume, urmeaza un anunt important!

Veniti de va minunati!

O noua calatorie cu Florin Andreescu!

In curand in toate librariile din tara.

Coming soon!

Experimental

2011-11-19T14:34:00.014+02:00

Nu sunt multe manifestari fotografice in Bucuresti. De regula sunt organizate de amatori entuziasti. Si bugetele sunt pe masura.

In schimb cineastii se misca foarte bine. De-a lungul anului sunt nenumarate festivaluri de film. Chiar in aceste zile se desfasoara un festival de film experimental.

bieff.ro

Puteti vedea filme cum n-o sa vedeti niciodata la mall-uri sau la tv. Aceste filme starnesc, incita, irita. La unele aplauzi cu sinceritate, la altele parasesti sala. Dar e imposibil sa nu gasesti ceva si pe gustul tau.

Faptul ca festivalul e ancorat in miscarea europeana a cineastilor spune mult despre cat de vizibili sunt in lume realizatorii romani de film .

La aceasta manifestare am descoperit o revista foarte interesanta editata de studentii de la UNATC. Daca n-o gasiti in formatul tiparit nu-i nicio problema. Se poate vedea pe net:

filmmenu.wordpress.com

iPhoneGreenaway

2011-11-18T12:09:00.008+02:00

Singurul aparat de fotografiat adecvat acestei manifestari nu poate fi decat iphone-ul.

De multa vreme, maestrul Greenaway ne spune ca filmul a murit. Dar ca ce va urma va fi mult mai interesant. Sunt sigur de asta. Intreaga asistenta a urmarit cu sufletul la gura show-ul, iar la final toti pareau ca iesiti dintr-un malaxor. Daca acesta este viitorul, eu sunt foarte linistit. Mereu vor exista producatori care se vor gandi de o mie de ori cand isi vor investi banii in filme.

Sincere felicitari pentru organizatori si sponsori!

Maestrul Peter Greenaway

In fundal doi artisti vizuali romani

Tineri, tineri, tineri...

Un regizor - Gica Preda - ancorat in Realitate!

Domnul Copel Moscu face prezentarile

Iesirea din malaxor

O zi cu Anca

2011-11-17T15:23:00.006+02:00

Ma suna ieri un prieten:

- Salut, ce mai faci?

- Bine, bine. De fapt, uite ca ma stresez cu o fata pe nume Anca. Nu-i asa ca-i un nume foarte frumos?

- Ok. Te las. Salut!

Nu stiu ce a inteles prietenul meu, dar intr-adevar a fost o zi stresanta. Noroc ca, din cand in cand, mai aruncam ochii pe email. De multa vreme sunt imun la mesajele critice sau la cele laudative, dar trebuie sa recunosc ca anumite mesaje ma bucura. Mai ales cand mesajele provin de la fete.

"My name is ……… Swedish by origin, but consider myself as a citizen of the world.

I came back from Romania in September with your book Flashbacks in my bag, and I just loved your photographical eye !!! There was also something you said about you in a way trying to understand Romania and its people by the lenses. As I translated in.

I'm going to Bucharest again ……….. of November and would love to meet up and hear you talk about the book and most importantly: what's behind the book, the recent history of Romania and the people. I have this drive inside me trying to understand how growing up in a society like Romania was before, and then the freedom comes, and then the re-built of the country."

Si un alt mesaj din indepartatul Hawaii:

"Dear Mr. Andreescu,

I have just received your book, Romania, a photographic memoir as a gift from friends who live in Sighisoara. What a beautiful piece of work you have made! I enjoyed my first trip there four years ago, and after browsing the beautiful images and text, am certainly looking forward to another trip in the future.

All the best,"

Laternenfest 2011

2011-11-14T23:59:00.012+02:00

Este cumplit sa plimbi un copil de mana prin Bucuresti sau sa mergi cu un carucior. Pe trotuare sunt masini parcate, iar pe strada circulatia este agresiva si nesigura. In asemenea conditii, copiii de la Colegiul German Goethe au pornit vineri seara, cu lampioanele confectionate chiar de ei, ca sa-l venereze pe Sfantul Martin.

Filmarea in conditii extreme de lumina s-a dovedit un test util pentru camera Canon XF100. In curtea scolii am crezut ca am sa beneficiez de conditii civilizate de filmare. M-am inselat amarnic. Chiar daca curtea este generoasa ca suprafata, s-a dovedit neincapatoare. Un covrig si un ceai cald m-au facut sa trec peste conditiile neprielnice filmarii si sa perseverez pentru a memora aceste clipe irepetabile. Un material nemontat ar fi uitat pe un HDD. Asa ca m-am straduit sa realizez un filmulet care va face parte din arhiva mea afectiva.

http://vimeo.com/32105920

"Sfântul Martin s-a născut în anul 316 sau 317 în localitatea Sabaria din Panonia, ca fiu al unui tribun roman. A primit numele de Martinus, derivat de la cel al lui Marte, zeul războiului. Conform unui decret al împăratului Dioclețian, fiii ofițerilor romani erau obligați să îmbrățișeze cariera militară, așa încât Martin a intrat în cavalerie și a depus jurământul militar. Spre deosebire de alţi ofiţeri, el s-a mulţumit cu un singur servitor pe care îl trata ca frate; se ţinea departe de petrecerile uneori dezordonate ale colegilor săi şi în scurtă vreme şi-a câştigat stima tuturor prin bunătatea şi vrednicia sa. În această perioada s-a petrecut faptul rămas atât de viu întipărit în amintirea contemporanilor şi a urmaşilor: împărţirea mantalei sale. Trecând prin oraşul francez Amiens, întâlneşte un sărman cerşetor care tremura de frig; cei dinaintea lui Martin nici nu s-au uitat la dânsul, dar Martin se gândea că Dumnezeu anume a voit aşa, ca el să aibă ocazia de a face un bine. Deoarece nu mai avea nimic de dat, a scos sabia şi a tăiat în două mantaua largă cu care era acoperit; o parte a dat-o cerşetorului şi cu cealaltă s-a înfăşurat el însuşi. Camarazii lui văzându-l astfel îmbrăcat, unii au început să râdă de el, dar altora le-a părut rău că nu au fost şi ei atenţi cu nenorocitul de pe drum. În noaptea următoare, Martin a avut un vis: Isus Cristos, acoperit cu jumătatea de manta dăruită săracului, le spunea cetelor de îngeri care-l înconjurau: «Martin m-a îmbrăcat cu veşmântul acesta». Ca o relicvă preţioasă, jumătatea de manta pe care Martin şi-a păstrat-o a fost aşezată de către urmaşi într-o încăpere mică ce a primit numele de capelă (de la cappa = manta), iar paznicului acestei încăperi i s-a spus capelan.

La vârsta de 18 ani a fost botezat. Cererea sa de eliberare din serviciul militar i-a fost mult timp refuzată. De-abia în anul 356, după 25 de ani de serviciu militar, i-a fost aprobată cererea. Aproximativ în anul 371 a fost ales episcop de Tours.

Martin murit în ziua de 8 noiembrie 397. După trei zile, la 11 noiembrie, a avut loc înmormântarea; a fost o adevărată apoteoză, o proclamare solemnă a sfințeniei sale și a venerației unui întreg popor. De atunci, sărbătoarea lui se ține la 11 noiembrie; el este primul sfânt care nu a fost martir și totuși i s-a acordat o cinstire din partea Bisericii. Sfântul Martin a fost ostaș fără voia lui, călugăr prin alegere și Episcop din ascultare față de voința lui Dumnezeu, exprimată prin glasul poporului credincios și al păstorilor Bisericii. Îndată după moarte, Sfântul Martin a devenit cel mai cunoscut și mai venerat sfânt în Europa.

Ziua Sfântului Martin (11 noiembrie) este ultima mare sărbătoare inaintea postului de 40 de zile al Crăciunului.

Această sărbătoare a fost preluată și pe Valea Rinului, unde data de 11 noiembrie este declarata oficial ca data de incepere a perioadei Carnavalului. Impozitul era plătit în trecut prin produse naturale, iar gâsca era îndopată înainte de Crăciun, de aici provine „gâsca” ca simbol al sărbătorii Sf. Martin."

Simone de Turzansky

Ad Libri - 10 ani

2011-11-08T09:26:00.002+02:00

Ad Libri la 10 ani. Workshop de fotografie, albume fotografice, film, photoshop, indesign, marketing, sales, recuperari financiare, gratare, mima, sah, dansuri si cantece bahice...

Cei absenti au fost motivati.

Flashback la Piatra Neamt

2011-11-05T07:48:00.000+02:00

Prin aprilie anul acesta ma suna prietenul de demult Grig. Imi zice ca plange de bucurie vazand filmuletele de la vernisajul Flashback din ianuarie de la Ploiesti. Asa ca la solicitarea lui i-am trimis expozitia. Apoi s-a lasat linistea. Sunandu-l intr-o zi aflu ca expozitia e pe simeze.

Acuma vad si ceva despre ea pe net.

http://www.evenimente.florinmihai.ro/?p=2085

http://www.evenimentul.ro/articol/flashback-la-casa-de-cultura-.html

Duminica trecuta am tranzitat Piatra Neamt si nu m-am dus sa vad cum este aranjata expozitia pentru ca n-am stiut. La urmatoarea tranzitare. Asa ca va urez tranzitie usoara!

P.S. Fotografia de mai sus este realizata acuma 28 de ani! Minolta SRT Super, ob. Rokkor 24mm/2,8, film Azopan

Relax

2011-11-04T10:26:00.002+02:00

Am urmarit relaxat confruntarea de azi noapte intre Canon si Red Scarlet X. Jocul mediatic creat de companii este foarte frumos si-mi aduc aminte de inceputurile erei digitale din fotografie.

Prin 1998 a stat la mine cateva luni un sistem Sinar cu senzor de 6Mp si obiectiv Olympus. Costa cateva zeci de k, asa ca nimeni din Ro n-a scos banii ca sa-l cumpere. Ar fi interesant de intrebat toti cei ce intra in magazinul f64 de-a lungul unei saptamani daca au auzit de Sinar. Nu cred c-ar fi multi.

Dupa ce am vazut o proiectie 4k la un mall nu pot spune ca nu mi-ar placea sa ma joc cu asa ceva. Red-ul ataca puternic, dar pretul la 1/2 din competitor este fara accesorii care nu sunt ieftine deloc. Canonul mizeaza pe dimensiune, sensibilitate si pe ... obiective. Daca tot le face de buna calitate sunt convins ca baietii din tara Soarelui Rasare nu-si bat capul cu concurenta.

Cat despre dslr-ul anuntat si cel preconizat cu 4k filmare ce pot spune: vor fi bune pe teren si pentru autoaparare avand in vedere robustetea lor. Mi-am luat in 2005 un Ds MkII si apoi un Mk III si tot trag de ele zi de zi. Dupa atata investitie imi e greu sa le schimb avand in vedere ca nu se strica. Singurul lucru ce ma nemultumeste este greutatea lor fizica. Dupa o zi de purtat pe dupa gat sau pe umar nu te simti prea confortabil. Asa ca multa prudenta cand va ganditi la investitii in varfurile de gama. Ma gandesc tot mai serios sa ma duc la magazin si sa-mi iau modelul de jos al gamei pentru ca e usor si-n ziua de azi tot digitalul ofera calitate.

Important e sa faci un lucru cu pasiune si simtaminte si mai putin conteaza, cateodata, ce unelte ai in mana.

Canon EOS c300

2011-11-04T00:27:00.004+02:00

Ne asteapta vremuri grele: Canon ne pune iarasi sa ne cautam prin buzunare!

Pe drumurile patriei

2011-10-21T08:16:00.003+03:00

Produse nedegradabile aruncate de indivizi biodegradabili!

Prin lumea fotografilor

2011-10-13T10:48:00.004+03:00

Prietena mea de la Paris - Diane - ma tine la curent cu lumea fotografica.

http://london.iwm.org.uk/server/show/nav.24681

Shaped by War: Photographs by Don McCullin

7 October 2011 to 15 April 2012

Imperial War Museum London

This major new exhibition examines the life and work of one of Britain's most critically acclaimed photographers.

Over 200 photographs, including a number previously not seen on public display; films; objects; magazines and personal memorabilia provide a unique opportunity to understand how Don McCullin’s life and work has been shaped by war and how his work has shaped awareness of modern conflict.

Tickets
Adult £7
Students/Seniors £6
Disabled £6

Buy tickets online

For groups of 10 or more please call our Box Office on 020 7416 5439 Monday-Friday 10am-5pm

Join the Friends of IWM for free entry to Shaped by War. For further information visit the Friends pages.

See more of Don McCullin’s work on our beta site

Décès de Göksin Sipahioglu, photographe et fondateur de l’agence Sipa Press

Xe Visa pour l’Image [05.06.1998]

PARIS [06.10.11] – Le célèbre photographe Göksin Sipahioglu, fondateur de l’agence Sipa Press, est mort mercredi matin à l’âge de 84 ans. Il laisse derrière lui l’image d’un professionnel toujours à l’affût du scoop et d’un découvreur de jeunes talents.

Göksin Sipahioglu est mort mercredi 5 octobre 2011 à l’hôpital américain de Neuilly, âgé de 84 ans. Ce grand reporter turc avait fondé en 1973 Sipa Press, l’une des trois grandes agences parisiennes de l’âge d’or du photojournalisme dans les années 70. Avec Gamma et Sygma, Sipa alimente à l’époque les médias en images et envoie des photographes sur tous les évènements. Après l’avènement du numérique et le développement des agences « filaires » comme l’AFP et Reuters, Sipa Press connaît des difficultés. L’agence est vendue deux fois, en 2001 et en 2011. Göksin Sipahioglu en était resté le président jusqu’en 2003.

Avant l’aventure Sipa, Göksin Sipahioglu travaillait en tant que journaliste et rédacteur en chef d’un quotidien à Istanbul. Comme photographe, il a ensuite couvert tous les grands évènements des années 60. Il s’est notamment singularisé en 1962 en entrant à Cuba en pleine crise des missiles, à bord d’un navire turc transportant du blé. Les clichés rapportés ont fait la une de quarante quotidiens américains.

Le photographe reste également dans les mémoires comme celui qui a donné leur chance à de nombreux apprentis reporters. Abbas, Reza, Françoise Demulder et Luc Delahaye ont notamment commencé grâce à lui. Jean-François Leroy, directeur du festival international du photojournalisme Visa pour l’Image, lui doit également ses débuts dans le milieu. Il se souvient de Göksin Sipahioglu comme « l’un des derniers seigneurs du métier ». C’est en fait le métier lui-même qui change. Le groupe allemand à présent propriétaire de Sipa Press souhaite en effet en faire une agence généraliste.

TV normal

2011-10-10T14:19:00.007+03:00

In cele cateva zile cat am stat la Praga, am prins obiceiul ca noaptea si dimineata sa fac zapping. Nu mai mult de cinci minute. Limba ceha imi e necunoscuta, dar sunetul ei imi place de pe vremea lui Rumburak si a frumoasei Arabella si din neuitatele filme ale lui Irji Menzel.
Si tot schimband posturile, aflu de vernisajul expozitiei lui Josef Koudelka la Moscova. O parte din imaginile fotografului le vazusem la dimensiuni gigantice cu doi ani in urma tot in Praga.

http://www.aperture.org/exposures/?p=12725

http://translate.google.ru/translate?hl=ru&sl=ru&tl=en&u=http%3A%2F%2Flumiere.ru%2F

In alta seara, obisnuitul zapping imi prezinta expozitia pe care tocmai o vazusem la Rudolfinum, si anume "Controverse. O istorie legitima si etica a fotografiei"

http://www.galerierudolfinum.cz/en/

Continui zappingul in cautarea isteriei tv cu care sunt obisnuit din tara. N-am sanse sa gasesc ce caut. Data viitoare cand voi fi in Praga am sa caut un hotel cu mai multe posturi tv in speranta ca voi gasi stilul stirilor de la ora 5 care pentru noi au inlocuit ceasca de ceai englezesc servita in tihna.

P.S. Despre expozitia de la Rudofinum am sa revin pentru ca merita.

O zi trista pentru un fan Apple!

2011-10-06T09:21:00.003+03:00

Up-date

N-a fost greu sa gasesc ceva legat de Apple aici unde ma gasesc acum. Si nici n-am cautat subiectul. Nici nu stiu ce era dincolo de fereastra. Cu siguranta era unul din fanii Apple!

Imaginile de mai jos n-au nevoie de titlu. Tocmai le-am primit de la Radu Polizu din NY.

FlyingMonk.com

Old hippie: La Multi Ani!

2011-09-22T12:22:00.005+03:00

Acum doua zile a fost ziua lui Bebisor si tin sa-i urez si pe aceasta cale multi ani, sanatate si un bilet de avion spre Guadeloupe sau spre India. Prietenii stiu de ce. Dar cum lui nu-i plac zborurile lungi, stiu c-o sa facem un gratar la Busteni, pentru ca este statiunea sa preferata, si ca ne va servi cu un vin rosu din Slovenia.

Explicatie foto: un old hippie nu se poate fotografia decat cu un idol din tinerete!

Aplauze pentru campioni

2011-09-21T15:47:00.008+03:00

La inceputul anilor '70 toti copiii doreau sa joace tenis ca Ilie Nastase. Anii au trecut si inca ne face mare placere sa-l vedem jucand.

E aur curat?

Nadia exuberanta

Domnul Nae Riglea cu alura sa de haiduc gandindu-se la rolul pe care-l va interpreta in noua serie cu Margelatu.

Un fotograf serios lucreaza numai cu Phase One!

Prima zi de scoala...

2011-09-13T04:43:00.000+03:00

Prima zi de scoala... In India. Oare?

Inapoi la scoala

2011-09-12T04:27:00.000+03:00

2011-09-11T04:06:00.000+03:00

2011-09-07T05:31:00.000+03:00

2011-09-06T04:33:00.000+03:00

2011-09-05T04:17:00.000+03:00

2011-09-04T05:28:00.000+03:00

2011-09-03T04:32:00.000+03:00

2011-09-02T05:55:00.000+03:00

2011-09-01T05:01:00.000+03:00

2011-08-31T04:19:00.000+03:00

2011-08-30T04:04:00.002+03:00

2011-08-29T05:36:00.000+03:00

2011-08-28T05:35:00.000+03:00

2011-08-27T05:34:00.000+03:00

2011-08-26T05:33:00.000+03:00

2011-08-25T05:31:00.000+03:00

2011-08-23T05:28:00.001+03:00

Cateodata imi place sa-mi fotografiez masinile!

2011-08-17T06:08:00.000+03:00

2011-08-16T05:18:00.000+03:00

2011-08-15T05:19:00.000+03:00

2011-08-14T07:06:00.000+03:00

2011-08-13T04:03:00.000+03:00

2011-08-12T04:52:00.001+03:00

2011-08-11T04:59:00.000+03:00

2011-08-10T06:15:00.000+03:00

2011-08-09T05:12:00.000+03:00

2011-08-08T04:10:00.000+03:00

2011-08-07T05:01:00.000+03:00

2011-08-06T05:55:00.000+03:00

2011-08-05T06:26:00.000+03:00

2011-08-04T05:24:00.000+03:00

2011-08-03T05:58:00.000+03:00

2011-08-02T10:44:00.000+03:00

2011-08-01T05:11:00.000+03:00

2011-07-31T06:10:00.000+03:00

2011-07-30T05:09:00.000+03:00

2011-07-26T22:45:00.001+03:00

O noua etapa

2011-07-08T15:33:00.004+03:00

Gata cu gradinita! Au trecut si cei sapte ani de acasa. Incet, incet trebuie sa invatam sa ne descurcam singur.

Inca o data multumiri tuturor fraurilor si lui Herr Popa care fac o munca foarte speciala.

Domnul Badescu si SMS-urile

2011-07-04T17:58:00.011+03:00

Pe domnul Badescu l-am cunoscut la inceputul anilor '90. Eu ma cazneam sa invat lucrul cu camere cu burduf in format 4x5 inch si dansul iesea la pensie dupa ce folosise toata viata astfel de camere. De fapt, il cunosteam de multa vreme si orice roman ii stia fotografiile, chiar daca nu se semnau pe vremea aceea. Cine nu stia faimoasele calendare cu frumusetile patriei, gen ONT, sau fetele sprintare ce pozau pentru ciorapii Lycra?! Imaginile tiparite conform tehnologiilor existente in perioada comunista se decupau si tapetau birourile, atelierele auto, camioanele, scarile de blocuri, vitrinele magazinelor, dar si faimoasele bude de la tara stil open air. Ce era mai frumos decat sa simti senzatia de usurare imparateasca si sa privesti la fetele cu picioare perfecte de pe afisele Adesgo. Toate acestea erau realizate de domnul Badescu!

In anii '70 era fotograful celui mai modern studio foto din Romania si, sigur, unul dintre cele mai modern echipate din aceasta parte a Europei. Doar aici se realizau imaginile de reclama in urma carora nordicii invadau litoralul nostru. Da, asa era. Studioul beneficia de un foarte modern sistem prin care personajele erau "colate" peste peisaje proiectate pe fundal. Un fel de chroma key fotografic sau, daca vreti, un copy si paste fara photoshop. Cea mai buna aparatura trecea prin mainile domnului Badescu si sunt sigur ca autoritatile aveau incredere in el pentru ca era un foarte bun si devotat fotograf. In acele vremuri de austeritate, in care era greu sa cumperi pe valuta un echipament modern, tovarasii nu se puteau incurca cu personaje neserioase si necalificate. De altfel, domnul Badescu avea in sange scoala de fotografie a tatalui sau, eminent fotograf cu Plaubel Makina, care intre cele doua razboaie mondiale lucra la Oficiul Roman de Turism. Si asa domnul Badescu a continuat traditia de familiei si vara putea fi intalnit dupa pelicani in Delta sau pe crestele muntilor, iar iarna in zapada pina la git pe crestele Retezatului sau in Semenic, iar intre timp in studioul de la Publiturism.

Cand l-am cunoscut era un foarte tanar pensionar si se arata preocupat tot de fotografie. A continuat sa lucreze in masura in care cei nou-veniti in sistem mai aveau nevoie de serviciile unui old boys. Cateodata era amarit ca n-avea de lucru, dar cel mai mult m-a impresionat cand a trebuit sa paraseasca micul sau studio privat de 4x4 metri. M-a chemat, m-a rugat sa iau in mod simbolic niste fundaluri de hartie colorata. Dar mi-a marturisit ca n-o sa se lase de fotografie. Si asa a fost. Si astazi imi multumeste ca in urma cu un deceniu i-am cedat locul meu unor clienti cu care eu nu mai doream sa lucrez. Lucru rar intalnit in tagma fotografilor.

Odata instaurata era digitala, domnul Badescu nu renunta. Isi cumpara digital si computer si la varsta la care altii nu mai asteapta nimic de la viata dansul incepe sa buchiseasca tainele bitilor. Si reuseste sa tina pasul cu vremurile.

Acum vreo luna si ceva primesc un sms de la dansul: "Salutari din Grecia!" Plecase cu masina sa descopere meleagurile elene. La intoarcere mi-a povestit ce minunat a fost si imi spune ca mai are surprize. Peste alte trei saptamani imi da un alt sms: "Salutari din Istanbul!" Parca il si vad conducand masina pe strazile capitalei de pe cele doua continente. Mai trec doua saptamani si primesc un alt sms: "Salutari din Budapesta!". Uf, ce energie are nea Badescu la 75 de ani! Cand mi-a zis c-a condus dintr-o bucata pana la Budapesta m-a dat gata. Am ramas fara replica. Asa ca mi-a trimis niste imagini din calatoriile sale. Cu toate ca aceste calatorii sunt for fun domnu' Badescu nu-si uita meseria de fotograf si sub nicio forma nu face rabat de la calitate.

Intr-o imagine il vad sprijinit in doua carje. In urma cu un an a trebuit sa-si repare oasele paradite si de la caratul gentilor cu aparate fotografice. Dar astazi nea Badescu este ca nou si plin de optimism. Gata de calatorie si fotografie. Ce bine ar fi sa regasim aceasta pofta de viata in randul cat mai multor pensionari si, de ce nu, in sufletul cat mai multor tineri!

Link site Dan Badescu

Mecanicii lui Mike

2011-07-03T20:43:00.003+03:00

Iarasi am sa-l dezamagesc pe prietenul M.G. care nu e iubitor de rock. Am fost sa-l revad pe Mike Rutherford si trupa sa alternativa. Au trecut vreo 25 de ani de cand si-a facut acest band si am vazut pe net ca nu sta deloc rau din punct de vedere financiar. Chiar dimpotriva.

L-am mai vazut cintand, dar cu Genesis. Era prin 2007 pe un stadion din Paris. Atunci mi-am dat seama cat de greu se gasesc taxiuri in minunatul oras. A trebuit sa strabat ceva kilometri pe jos dupa concert. Dar eram cu Diane si cand esti in compania frantuzoaicelor nici nu stii cand zboara timpul.

La concert am revazut dupa ani buni un rocker mai batran venit din Ploiesti. Era foarte patruns de muzica si traia la intensitate maxima. Faptul ca este un APV-ist nu inseamna pentru mine decit ca rockul nu moare niciodata. Asa sper sa-l ierte toti acei soldati ce s-au tirit prin noroaiele patriei la comanda lui.

2011-06-30T06:35:00.000+03:00

2011-06-29T05:34:00.000+03:00

2011-06-28T05:29:00.000+03:00

2011-06-27T05:01:00.000+03:00

2011-06-26T05:48:00.002+03:00

2011-06-25T11:30:00.000+03:00