Stăteam la soare și era călduț și plăcut. Mă gândeam că voi sta toată noaptea cu ochii ațintiți spre cerul ocrotit aici de poluare luminoasă. Ce e mai frumos decât să călătorești, fie și cu gândul, printre stele, galaxii și alte obiecte cerești? După ce a dispărut Soarele, s-a declanșat urgia. Temperatura a scăzut brusc spre zero grade, iar un vânt teribil făcea să răstoarne aparatul de fotografiat de pe trepied. M-am mulțumit cu câteva cadre, apoi m-am retras în gher (iurtă) pentru a îndura o noapte mongolă.
P.S. Lumina roșie de pe gheruri este de la frontala mea.
