Vulpița de lângă București

O fotografie pentru prietenii mei din Cluj, pentru că mi-au arătat în ultimele săptămâni vulpițele din jurul îndrăgitului oraș transilvan. La rândul meu, le arăt vulpița din puținele păduri care mai există în jurul Bucureștiului.

Ce mănânc astăzi?!

Lăsând gluma la o parte, nu hrăniți animalele sălbatice.

La plajă

Parcul Național Jotunheimen, Norvegia

Platoul Bucegilor

Platoul Bucegilor văzut de pe Muntele Caraiman peste Valea Superioară a Caraimanului (valea Jepilor). Se observă cabana Caraiman în partea centrală și stația de telecabină de la Babele (dreapta margine). În ultimul plan, dincolo de stația de telecabină, se observă vârful Leaota (2134m). Norii sunt cumulus mediocris notificați în telegrama meteo cu cifra 2, iar în extremitatea stânga sus vedem un mic nor cumulus humilis, notificat cu cifra 1 în telegrama meteo.

Căprioară montană

Indiferent de anotimp, în zona montană găsești mereu căprioare!

Mierla gulerată

Mierla gulerată (Turdus torquatus) și-a făcut apariția în munții Bucegi după o iarnă petrecuta în jurul Mării Mediterane sau prin Asia Mică.

Orbecăiala de după pandemie

O vizibilitate variabilă între 3 și 30 de metri nu mă poate speria pentru o drumeție la Omu. Să o numim orbecăiala de după pandemie! Până la cabana de la 2500 m nu am văzut nimic, noroc că știam drumul. Acolo l-am întâlnit pe cabanier, care îndesa zăpadă în rezervoarele pentru apă. După ce am mâncat la botul calului, am făcut cale întoarsă anulând alte planuri. La Cerdac norul nebun prin care călătorisem s-a hotărât să-și ia tălpășița. Bătut de vânt și de razele soarelui am cotit-o spre Coștila, până la hornul lui Gelepeanu, pentru a realiza tradiționalele selfiuri!

Nu am putut să nu-l salut și pe Sfinxul izolat pe care vi l-am arătat ieri. Am ajuns pe la chindie la Piatra Arsă și deja trecuseră 12 ore de când hălăduiam prin munți! 

Ne-am distanțat sau neam distanțat!

Costinești

Stare de urgență

Cele mai frumoase amintiri din timpul stării de urgență!

Cisnădioara

Bujori de pădure

Bujori de pădure, Dobrogea

Sulina, orașul de la capătul lumii

Anul trecut

Anul trecut pe vremea asta participam la un vernisaj simandicos în Muntenegru, o altă expoziție era organizată prin Belgia, iar a treia lua drumul Spaniei. În Spania expoziția a urmat un traseu prin mai multe orașe și nu a revenit nici astăzi acasă. Când se va întâmpla am să o bag la decontaminare!

Acum am alte preocupări care nu au legătură cu fotografia, dar îmi plac teribil de mult. De vreo trei săptămâni zugrăvesc prin casă și cred că mi-am găsit vocația. De muncă nu trebuie să-ti fie rușine niciodată!

P.S. Urma și o expoziție la Sevilla, dar am uitat să menționez.