Start!

Am fost minoltist!

Pe 20 februarie 1962 astronautul John H. Glenn Jr. realiza cu un aparat foto Minolta Hi-Matic primele imagini color ale Pământului, de la bordul navetei spațiale Friendship 7. În unele surse de documentare aparatul japonez poartă numele comercial de Anscoset / Ansco Autoset. Era numele distribuitorului american, o companie rivală cu Kodak vreme de multe decenii.

Și eu am folosit Minolta mai bine de douăzeci de ani în perioada argentică. Ba am folosit si un bridge digital cu CCD, dar și primul model DSLR. Apoi Minolta a dispărut peste noapte, iar Sony, după ce i-a preluat fabricile și echipele tehnice, a scos aparate digitale performante, apreciate de fotografi.

Fac acest remember Minolta în urma descoperirii unui superb film de promovare, realizat în anul 1962! Dacă vreți să vedeți cum se fabrica un aparat foto acum mai bine de 60 de ani și să înțelegeți de ce japonezii sunt atât de performanți în această industrie, vă las la comentarii link-ul filmului.

#1984

Tandrețe pe Lacul Techirghiol

Fotografii cu agricultori

Sărbătoarea Sfintei Parascheva - Iași, 2012

Dorințe la ceas de seară

Spotlight București

Casa bucovineanului

- Casă de vacanță construiți?

- Nu, o casă de locuit. Casă din lemn. Trainică!, îmi răspunde bucovineanul care-și face casă în vârful dealului. Un deal cu o priveliște de vis!

Tanti Maria

Tanti Maria, activă la 81 de ani, se bucură de beneficiile pământului și de traiul de la țară.

Pe drumuri de munte

Lumina răzbate spre noi pe cele mai întortocheate căi

Aseară norii s-au așezat în fața aștrilor, dar lumina răzbate spre noi pe cele mai întortocheate căi.

Răsare luna de pe văi

Calea Lactee la Piatra Arsă

Nopțile în Munții Bucegi sunt fantastice! E liniște, multă liniște, dacă nu bate vântul. Abia auzi vreo talangă de văcuță și câte un lătrat de dulău. Dar în perioada asta pleacă și stânele. În curând, ținutul va fi acoperit de zăpădă și va șuiera viscolul. 

Era 7 septembrie 2026. În stânga este vârful Piatra Arsă (2044 m). Eu mă aflam la capătul zonei asfaltate de pe TransBucegi. Mai erau două mașini cu numere românești, cu turiști care înnoptau acolo. Jos încă nu era dusă vipia tropicală, dar sus, pe platou, repede a scăzut temperatura la 4 grade Celsius. 

Canon R6 MkII mod, RF 20mm, f/1,8, 13 sec., 10 cadre

Parângul Mare (2519 m)

Pentru a ajunge pe vârful Parângul Mare (2519 m) trebuie să-ți dorești. Nu e un traseu dificil, dar e lung și pentru a-l străbate trebuie să ai antrenamentul adecvat. Cei 20 de km de parcurs și 1200 m diferență de nivel te pot cam "rupe" de la o anumită vârstă. Efortul îl vei simți în toți mușchii și articulațiile corpului, dar la final vei dori să te întorci pentru noi ture în Munții Parâng. Vârful nu are nimic din măreția unui Moldoveanu, Negoiu, Omu sau Bucșoiu. De la distanță mare e semeț, dar ajuns pe el constați că e destul de plat. În schimb, ceea ce vezi de jur împrejur este superb! 

Vreo două săptămâni am studiat prognozele meteo și se pare că am ales bine. Erau mulți tineri pe vârf și se felicitau între ei pentru performanță. Dar m-au felicitat și pe mine! Așa că i-am rugat să-mi facă niște fotografii cu telefonul căci nu o să mă creadă nimeni pe unde umblu.

Traseul:

Stațiunea Parâng (1.680 m) - Șaua Izvorul / Șaua Scurtu - Refugiul Cârja (2.230 m) - Vârful Cârja (2.405) m - Vârful Stoienița - Vârful Gemănarea (2.426 m) - Vârful Parângul Mare (2.519 m) și retur pe același traseu.

Toată creasta este marcată cu bandă roșie. Porțiunea dintre Refugiul Cârja și Vârful Cârja este una dintre cele mai abrupte, dar traseul nu are dificultăți tehnice majore în condiții de vară. 

Pe creastă nu există surse de apă. În caz de ceață, vânt sau furtună, orientarea devine dificilă. Parcurgerea în condiții de iarnă intră în altă categorie de pregătire fizică fiind doar la îndemâna alpiniștilor.