E vară și avem ce mânca!

Ciocănești

Poiana Regală

Expoziția “Flashback” s-a întors acasă

Expoziția “Flashback” s-a întors acasă după 14 luni petrecute pe tărâmuri iberice. După documentele fotografice atașate a părăsit sediul meu la 13 mai 2019 și pe roțile Tabitaturului a străbătut Europa până la Alcalá de Henares, orașul lui Cervantes din apropierea Madridului, înscris pe lista patrimoniul mondial UNESCO. 

Lucrările au fost incluse în expoziția “1989: Bucharest – Prague – Warsaw. Snapshots of the Transition to Democracy” din cadrul Festivalului PhotoEspaña 2019. Expoziția a fost deschisă în perioada 3 iunie - 1 septembrie 2019 în frumoasele săli de expoziție de la Antiguo Hospital de Santa María la Rica. Menționez și numele fotografilor care au reprezentat celelalte țări foste socialiste: Chris Niedenthal (Polonia), Dana Kyndrová, Radek Bajgar, Karel Cudlín, Přemysl Hněvkovský, Pavel Hroch, Lubomír Kotek, Michal Krumphanzl, Jan Šibík (Cehia). În același timp la etajul centrului cultural era o altă expoziție fotografică cu lucrări din anii '60 unde unul dintre semnatari este cunoscutul fotograf spaniol Francesc Català-Roca.

PHotoEspaña este un festival international de fotografie și arte vizuale care se desfășoară anual din 1998. An de an sunt prezentate peste 600 de expoziții care atrag peste o jumătate de milion de vizitatori. Din acest motiv festivalul este cel mai mare eveniment cultural din Spania.

Expoziția a mai fost expusă la muzeul Universidad de Valladolid (UVA) în perioada 11 decembrie 2019 – 24 ianuarie 2020. Ca orice muzeu care se respectă s-a editat un catalog generos, cu imagini tipitărite impecabil și texte despre trecerea la democrație de acum trei decenii. Catalogul reprezintă visul oricărui expozant român!

La finalul acestei lungi călătorii țin să mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect. Spaniolii au organizat la cele mai ridicate standarde expoziționale, iar partea română, reprezentată de echipa ICR Madrid, a dat dovadă de un mare profesionalism.

Expoziția a ajuns cu bine acasă și așteaptă alte oferte pentru a fi oferită publicului. Până se va întâmpla puteți găsi în librăriile din întreaga țară cele trei volume din seria Flashback!

https://www.adlibri.ro/albume-romania/185-flashback-1flashback-2flashback-3.html

https://www.adlibri.ro/albume-romania/183-flashback-1flashback-2flashback-3bucureti-eurobalkancity.html

https://www.adlibri.ro/albume-flashback-florin-andreescu/144-album-flashback-1.html

https://www.adlibri.ro/albume-flashback-florin-andreescu/145-album-flashback-2.html

https://www.adlibri.ro/albume-flashback-florin-andreescu/245-album-flashback-3.html

#ICR_Madrid #Flashback #PhotoEspaña_2019 #Romania_comunism

Sarmizegetusa Regia

În Munții Orăștiei din sud-vestul Transilvaniei s-a aflat odinioară nucleul regatului dac, din care s-au păstrat vestigii de forturi, construcții strategice și turnuri de observație, acoperind o suprafață de 200 km²
Respectivele cetăți dacice, construite între secolele I î.H.-I d.H., cucerite de romani la începutul secolului al II-lea d.H., sunt printre cele mai de seamă vestigii rămase de la strămoșii legendari ai românilor, cei care se socoteau „nemuritori”. Fortărețele, înconjurate de tipice ziduri de calcar șlefuit și perfect îmbinat (murus dacicus), reprezintă „un sistem de apărare unic în arhitectura europeană”. Numeroasele sanctuare descoperite în preajma lor stau mărturie despre profundul spirit religios al acestui misterios popor despre care se știu puține lucruri sigure. Originala îmbinare a elementelor de arhitectură religioasă și militară caracterizează cetățile din faza clasică a civilizației dacice.
Centrul militar, politic, economic și religios al dacilor era Sarmizegetusa Regia (satul Grădiștea de Munte, comuna Orăștioara, județul Hunedoara). Este amplasată la altitudinea de 1.200 m, în cel mai înalt punct al Dealului Grădiștei. A fost amenajată pe mai multe terase antropice. Platoul superior era legat de zona sacră a sanctuarelor, situate pe două terase, de o via sacra – un monumental drum pavat cu lespezi de calcar. Înaintea cuceririi și distrugerii ei de către romani, Sarmizegetusa Regia era cel mai important centru metalurgic din Europa (exceptând Imperiul Roman).
Căile de acces spre capitală erau protejate de multe alte citadele, plasate de regulă în punctele strategice. Câteva dintre acestea sunt:

Costești-Cetățuie (comuna Orăștioara, județul Hunedoara), înălțată cu ajutorul unor meșteri și arhitecți aduși din coloniile grecești de la Marea Neagră

Costești-Blidaru (comuna Orăștioara, județul Hunedoara)

Luncani-Piatra Roșie (comuna Boșorod, județul Hunedoara)

Bănița (județul Hunedoara)

Căpâlna (comuna Săsciori, județul Alba).

Cetățile dacice din Munții Orăștie sunt monumente UNESCO. Alte monumnte UNESCO din țară puteți vedea în albumul România Monumente UNESCO, din colecția Călător prin țara mea, Ediție Aniversară.

Canalul Nyhavn

Canalul Nyhavn (Portul Nou) a fost săpat în 1671 la cererea lui Frederik al V-lea, pentru a permite vaselor pescărești și cargourilor să ajungă cât mai aproape de centrul orașului. La scurt timp, malurile au început să se umple de case arătoase, făcute din lemn și cărămidă. Multe mai există și astăzi (Cea mai veche este cea de la nr. 9, ridicată în 1661.), au fost renovate și au la parter cafenele și restaurante cu terase care se umplu de viață în zilele însorite.

Printre locuitorii celebri ai Nyhavn se numărat și H. Ch. Andersen, care a locuit în trei case de aici. Între 1834 și 1838, când a scris primele sale povești, a stat la nr. 20. În perioada 1845-1864 s-a mutat la nr. 67, unde există și o placă memorială, iar în ultimii ani de viață la nr. 18. Clădirea de la nr. 18 aparține astăzi Băncii Național Daneze, care a transformat-o în galerie de artă și casă de oaspeți pentru oameni de știință și artiști.

Nyhavn este și scena de desfășurare a numeroase festivaluri și târguri: Festivalul de Jazz din Copenhaga, Midsummer's Evve Party, Târgul de Crăciun etc. De aici pleacă ambarcațiunilor Netto și DFDS Canal Tours, care fac turul canalelor.

Puteți afla mai mult din ghidul turistic Copenhaga.

Negresco

Numele celui mai cunoscut hotel din Nisa – Negresco – le poate suna familiar românilor. Și pe bună dreptate. Negresco este, de fapt, metamorfozarea în franceză a lui Negrescu, numele fondatorului său, Alexandru Negrescu, fi ul unui hangiu din București, cel mai probabil de origine evreiască.

Luxosul hotel, realizat după planurile lui Édouard Jean Niermans, a fost inaugurat în ianuarie 1913 și datorită eleganței și serviciilor oferite a fost numit de Le Figaro „hotelul celor o mie și una de nopți.” Chiar de la început a avut clienți de soi și încasări impresionante, dar în septembrie 1914 a fost transformat în spital de campanie.

După război, în ciuda eforturilor lui Negrescu, nu s-a mai bucurat de succes și a fost preluat în 1920 de o societate belgiană. Negrescu a murit la scurt timp la Paris, la doar 52 de ani, iar Negresco a început să-și recapete strălucirea de odinioară abia după ce în 1957 a ajuns în posesia lui Jeanne și Paul Augier.

Mai multe informații găsiți în ghidul turistic Coasta de Azur, din colecția Călător pe mapamond.

Cape Agulhas

Africa de Sud – Cape Agulhas – locul unde Oceanul Indian întâlnește Oceanul Atlantic Deși a fost considerat de vechii navigatori drept cel mai sudic punct al continentului african, Capul Bunei Speranțe nu este de fapt locul unde apele Oceanului Indian se întrepătrund cu învolburatele ape ale Atlanticului. Nu aici, ci în jurul Cape Agulhas, apa caldă de la tropice, adusă de puternicul curentul cu același nume, de pe coasta sud-estică a Africii, întâlnește masele de apă rece ale curentului Benguela, care bate spre nord, în Atlantic. Punctul de întâlnire al celor două oceane fluctuează de-a lungul coastei dintre Cape Agulhas și Cape Point. Contrar mitologiei populare, întâlnirea curenților nu produce efecte vizuale evidente, nu există nicio „linie în ocean” în care apele să își schimbe culoarea sau să pară altfel.

www.adlibri.ro

Yvoire

Crucea

În cadrul Consiliului de la Niceea din anul 325, împăratul Constantin a declarat crucea drept simbol al creștinătății.

Ieri l-am vizitat pe artistul popular Tudor Manciulea și am avut revelația metamorfozării lemnului în obiect de artă. Crucea din fotografie și-a găsit locul lângă alte obiecte dragi mie, în camera mea de lucru.

Cei curioși pot vizita acest site de artiști:

www.arte-plastice.ro

Munții Bucegi

Editura Ad Libri

Știu acum de ce am rămas fără vișine!

Bujoi de munte

Yvoire

Valloire

Annecy