Mai există oameni de calitate în România!

Încep cu concluzia: mai există oameni de calitate în România!

Dan Dinescu este un veteran al fotografiei românești. În curând va împlini 86 de ani și continuă să fotografieze cu aceeași frenezie cunoscută. Îmi telefonează și îmi comunică disperat că are probleme cu aparatul Olympus. Mă consideră un Minitehnicus care rezolvă orice problemă. Suntem buni prieteni, am străbătut împreună mii de kilometri, am discutat orice fel de subiect, mi-a împărtășit taine, l-am inițiat în lumea computerului, cu mulți ani în urmă. Cu el am fost, demult, să cumpăr primele haine ale bebelușului! Apare cu aparatul și observ că shutterul are probleme. Îl sun pe Bogdan de la Olympus, îi trimit niște fotografii și îmi spune același lucru, dar și faptul că aparatul este prea vechi și că firma nu mai asigură suport. Duc aparatul la un service la care am relații și primesc același răspuns, după îndelungi încercări de a găsi pe undeva prin lume subansamblul stricat. Îl sun din nou pe Bogdan și îl rog să caute un aparat SH prin comunitatea Olympus. Mă uit și pe MPB, unde sunt destule corpuri SH în stare bună, dar, în opinia mea, multe sunt prea scumpe pentru un pensionar din RO. Ba chiar și pentru un pensionar occidental! Practic, eram într-un impas.

Peste vreo două zile primesc un telefon de la Bogdan. Optimist, îmi spune că a găsit un corp. E la Constanța, la domnul D., care dorește să i se plătească doar transportul. Cum, îl oferă gratis?, întreb eu nedumerit. Da! Îl sun pe domnul D., care îmi spune că este aparatul său de back-up, pe care nu-l mai folosește. În câteva zile primesc aparatul, în cutie, împreună cu o grămadă de acumulatori și alte accesorii. Mă joc un pic cu el și văd că funcționează impecabil și nu are urme de folosire. După câteva zile i l-am înmânat cu bucurie lui Dan Dinescu, l-am setat și i-am zis: Gata, la fotografiat acum! După vreo două săptămâni, Dan Dinescu îmi zice că s-a obișnuit cu aparatul, care merge foarte bine, și o să iasă prin oraș ca să-l pună la muncă! 

Uite că mai sunt și pensionari fericiți în România și, mai ales, oameni de mare onoare! Mulțumiri, domnule D.! Mulțumiri, Bogdan!

Fjord

Sâmbătă seara primeam mesaje scurte de la prieteni care mă anunțau că intră la filmul „Fjord”. Nici eu nu puteam lipsi de la un asemenea eveniment. L-am văzut în Sinaia, la cinema Carpați, în sala, cum altfel, „Ursul”! Fuseseră două săli programate și s-a mai suplimentat cu a treia sală, pentru că lumea tot solicita bilete. Public, nu tânăr, dar de bună calitate. Nimeni nu și-a deschis telefonul până nu a început genericul de final.

Filmul te ține bine în scaun și nu mi-am dat seama când au trecut cele două ore jumătate. Scenariul și dialogurile sunt foarte bine scrise. Cristian Mungiu a dovedit-o mereu: are scriitura în sânge. Scenaristica este ceva aparte, nu oricine poate. Asta o spun scriitorii de talent. Regizorul are știința de a transforma secvențele în veritabile tablouri wide care te încântă vizual, în vreme ce mesajele comunicate sunt veritabili pumni în plex. Sunt sigur că filmul va avea succes worldwide și, de ce nu, poate că va reuși să smulgă și Oscarul. Îi țin pumnii, pentru că filmul merită, iar cinematografia românească a dovedit că poate avea greutate în ciuda sărăciei în care se zbate. După vizionarea unui film special îmi doresc să-l revăd, pentru a continua analiza lui și nu mai caut cronici pentru a-mi limpezi gândurile. Și „Fjord” este un film special!

Două mici chestii adiacente:

1. Mă amuz mereu când sfaturile de parenting vin de la persoane care nu au copii! A fi părinte e o experiență unică! Dincolo de bucuria apariției unui suflet desprins din tine, în timp îți dai seama că natura umană e mult prea complexă pentru a încerca reglementări și standarde care se dovedesc șubrede.

2. Am călătorit de multe ori în Norvegia, am străbătut multe fiorduri și am atins chiar și Nord Cape. Ca turist, observi că locuitorii ei sunt drăguți, dornici să te ajute și îți transmit sentimentul că ești într-un loc sigur. Odată eram pe acolo în perioada Paștelui lor și, într-o zi, ajung la o biserică istorică într-un sat din nordul îndepărtat. Biserica vopsită în roșu era acoperită de zăpadă și din înăuntru răzbătea o cântare. Din curiozitate am intrat și am nimerit în timpul unei slujbe. M-am așezat după un stâlp din spate și am urmărit ceea ce se întâmpla. Vizualul era superb: lumină de vis, iar comunitatea era gătită de sărbătoare, în haine de calitate și cu design plăcut ochiului. Mi-am dat seama că ajunsesem în timpul unui botez. Priveam spectacolul creștinării unui nou venit pe lume și am realizat că nimeni nu fotografia, nu exista fotograf, nimeni nu era cu telefonul în acțiune. Cum să stai impasibil în fața unui asemenea eveniment și să nu-l păstrezi într-o memorie fotografică?! Îmi venea să-mi ofer gratis serviciile! De după stâlp și fără niciun zgomot am realizat niște imagini în momentele principale ale evenimentului pentru că așa ceva era de neratat. Apoi am părăsit locul înainte  de a fi dat afară, fiind greu să par invizibil, fie și ascuns. Îmi zic „așa e la ei” și-mi văd de călătoria mea!

A doua zi ajung la o altă biserică istorică în alt sat. Nu mai era deschisă, dar în spatele ei am zărit o comunitate de localnici. Stăteau pe pături puse direct pe pământul înghețat, frigeau cârnați, iar copiii se jucau ciugulind zăpadă. Îi intreb ce se întâmplă și îmi spun că așa sărbătoresc ei Paștele, în natură. Primesc invitația de a mă alătura sărbătorii și de a gusta din cârnații apetisanți. Plusez și îi întreb dacă pot să-i fotografiez. Sigur, poți face câte fotografii dorești! Și am făcut!

Ce să mai zic despre experiențele norvegiene? E ca-n viață, depinde pe cine întâlnești!

Papucul Doamnei

Acum câțiva ani doream să fotografiez Papucul Doamnei, floare rară și ocrotită. Știam doar vag pe unde o găsesc. Încep să întreb în stânga și-n dreapta diverși români cunoscători, cu care eram în relații mai apropiate sau doar în legături de like-uri. Toți, dar absolut toți m-au refuzat, mai protocolar sau cu mai puțină diplomație. Doar nu eram o persoană care dorește să-și facă selfiuri printre flori!

Anyway, asta e, mi-am zis! Aplicăm planul B. Sun niște cunoștințe de etnie maghiară care aveau preocupări legate de biodiversitate și știam că sunt fotografi înfocați. Ei bine, toți ungurii au avut încredere în mine și mi-au sărit în ajutor! Așa că vă prezint Papucul Doamnei de Brașov și Covasna!

 

Arcul Căii Lactee răsare peste Munții Măcin

Cer 40 sec; f/2: ISO 2000, 6 panels

Foreground 10 sec; f/2,8; ISO 2000, 6 panels, blended, Ph, Astro Panel

Canon R6 Mk II mod, Canon RF 20mm/1,4

Benro Polaris astro

Gitzo tripod

2026.05.16, Greci, jud. Tulcea

Privirea vulpoiului

Luna plină văzută din șaua Vânturiș a munților Bucegi

Conform prognozei meteo, aveam șanse zero pentru răsăritul lunii pline din 31 mai 2026. La apusul soarelui deja se instalase plafonul de nori în toate direcțiile. Verificând traiectoria lunii în dreptul Vânturișului am zărit o mică fereastră între plafonul de nori și ceea ce era jos, la câmpie. Aveam o vedere undeva spre vestul Ploieștiului. Acea fereastră era destul de incertă, dar am crezut că am șanse și am decis să rămân pe poziție având avantajul unei altitudini mai mari. Deci aveam o perspectivă plonjeu. Luna a răsărit la 21:41, iar eu estimam că o să apară cam în 20-30 de minute. Datorită punctului de stație bine ales, luna a apărut cam în 5 minute de la răsărit și am avut la dispoziție vreo 4 minute pentru a o fotografia. Apoi s-a ascuns după plafonul de nori. A meritat, a fost una dintre cele mai frumoase apariții ale lunii pe cer, iar faptul că se instalase noaptea a făcut să amplifice spectacolul cromatic.

Panasonic Lumix Gh6, Leica 100-400mm

0,3 sec.; f/5,6; 1600ISO

Luna 99,5% răsare peste domeniul schiabil Sinaia

Luna 99,5% răsare peste domeniul schiabil Sinaia, cota 2000m

EF 500mm/4 x 2, R6 MkII

Poiana cu narcise din munții Baiului

Moșii de vară se anunță din Obor

Poiana cu narcise

Urcând pe Valea Rea din Sinaia, am întâlnit narcisele din Munții Baiului. Deși par fragile, am realizat că sunt extrem de rezistente în fața vântului puternic din golul alpin.