Nu vreau sa ma rafuiesc cu nimeni, doar constat cu amaraciune cum amatorii, din prea mult entuziasm si vanitate, duc in derizoriu publicatiile on-line. Cand revistele se faceau pe hartie, responsabilitatea era mult mai mare, fiindca erau si bani in joc. In on-line, sumele cheltuite sunt mici, asa ca se apeleaza la persoane mai putin calificate care din amintitul entuziasm vor sa se faca cunoscute si totodata sa popularizeze anumite chestiuni. Ma refer evident la fotografie.
Nu mai tin minte cum am ajuns sa sponsorizez site-ul fotomagazin. Chiar nu mai are importanta. Dar avand in vedere ca nu-i stilul meu de a bate pe la usi pentru a fi bagat in seama, cu siguranta nu eu mi-am dorit acest lucru. Am facut-o ani de zile din dorinta ca acei amatori care-si inscriu fotografiile la concursul lunar sa primeasca prin posta un mic cadou drept recompensa. Imi aduc aminte cum la o varsta frageda participam cu naivitate la astfel de concursuri si micile lor premii erau un mare motiv de bucurie si o motivatie pentru a continua. Asa ca la varsta mea mi se pare normal sa ma gandesc si la generatiile viitoare, fie amatori sau profesionisti.
Concret, eu dadeam anual un numar de carti, fara sa cer nimic in schimb. La un moment dat, au inceput sa apara in revista asa-numite recenzii ale cartilor. Adica se punea o bucata din textul cartii alaturi de cateva fotografii si era gata articolul. Imaginile luate din carte erau fie fotografiate, fie scanate. Vazand acest lucru absolut neprofesionist, am semnalat de cateva ori redactiei nemultumirea mea. Primeam raspunsuri in care se arata mirarea fata de doleantele mele. Acum sa ne gandim la rece. Ce e mai usor: sa soliciti editurii un text sau sa te apuci sa dactilografiezi paginile cartii? Sa apelezi la editura pentru imaginile necesare sau sa te apuci sa le fotografiezi/scanezi? Varianta unui text original o exclud din start din lipsa unor personaje calificate. Din punctul meu de vedere, mi se pare normal sa apelezi la editura, fiindca ea este direct raspunzatoare de imaginea sa, iar acel articol se refera la munca ei.
Trecem peste timp si ne oprim la inceputul lui februarie 2013. Intr-o seara n-am ce face si deschid site-ul cu pricina. Trebuie sa recunosc ca n-am timp sa urmaresc toate miscarile de pe site-urile romanesti si prefer ca timpul pe care-l am la dispozitie sa-l acord profesionistilor din domeniu. Deschizand site-ul, vad un articol/recenzie despre cartea mea: "Bucuresti - Periplu urban". De fapt era un text luuuuung luat din carte, insotit de cateva fotografii vai de mama lor. Si asta fara ca cineva sa ma intrebe sau fara ca eu sa-mi dau cu parerea despre acest copy-paste. Evident ca am reactionat fata de acest fapt neprofesionist! Puteti sa va dati singuri cu parerea: aveti coperta cartii originale si varianta propusa de site-ul de fotografie. Daca la o publicatie care are drept scop promovarea fotografiei se intampla acest lucru, ce mai putem spune despre look-ul celorlalte publicatii romanesti?!
Si apropo de revistele on-line: au fost nenumarate care mi-au solicitat imagini si le-am refuzat, din lipsa de interes, timp sau pentru simplul motiv ca nu-mi place sa fiu bagat in seama in acest mod. Unele mi-au solicitat imagini mai vechi din capitala, altele doreau 15 imagini frumoase ale capitalei, altele doreau 15 imagini urate ale capitalei, altele imi solicitau te miri ce nazbatie. Pur si simplu le-am raspuns negativ. Asa am considerat. Punct!
Altele au fost mai profesioniste, daca pot folosi acest cuvant: au anuntat cate o carte noua, au pus coperta care poate fi luata foarte usor de pe site-ul editurii si doua, trei cuvinte. Simplu si civilizat. Bravo lor ca au stiut sa faca acest lucru.
In incheiere, le recomand celor care se implica in realizarea publicatiilor on-line sa invete mai intai sa fie profesionisti. Sincer, imi pare tare rau ca a trebuit sa-mi pierd timpul scriind acest articol. Nu am simtit nici o bucurie scriindu-l, doar amaraciune!
Coperta originala
Coperta fotomagazin
