Geometria Văii Gaura din Bucegi mă atrage de fiecare dată când ajung la Vârful Omu. Văd mereu altceva. Condițiile atmosferice – aliatul tainic al fotografului – creează magia care bucură retina și învăluie nenumăratele planuri ale depărtărilor într-o magie bine regizată de natură.
Primele două ipostaze sunt surprinse sâmbătă la apus. Atunci mi-am adus aminte și de cea de-a treia imagine postată, pe care am realizat-o în 1998. Am folosit-o des în albumele mele de acum 25 de ani. A fost realizată pe film diapozitiv cu aparatul pe care-l vedeți în fotografia mea de profil. E un Toyo 45A II, 4x5 inch, iar fotografia în cauză este făcută cu o casetă de film 6x9cm. Diapozitivul a fost Fuji Velvia 50ASA. Procedura era următoarea: se monta un trepied solid pe care se punea aparatul. Se monta obiectivul și se cadra pe geamul mat. Focalizarea se realiza cu o lupă pe geamul mat după ce îți puneai o cârpă neagră pe cap. Imaginea era inversată stânga-dreapta și cu capul în jos. Apoi scoteai geamul mat și montai rollcaseta. Măsurai lumina cu exponometrul și fixai diafragma și timpul de expunere pe obiectiv. Închideai obturatorul și scoteai șubărul din rollcasetă. Luai declanșatorul flexibil între degete și declanșai. Apoi puneai la loc șubărul și puteai scoate rollcaseta de pe aparat pentru a monta la loc geamul mat. Toată procedura dura câteva minute bune, plus strânsul echipamentelor și mai ales greutatea lor. Era simplu, nu? Nici nu visam că voi trăi clipa în care voi fotografia și cu telefonul!
