miercuri, 30 iulie 2014


miercuri, 23 iulie 2014

Maramures – lume veche, lume noua

O noua aparitie editoriala:


Maramureș – țara bisericilor din lemn cu turle zvelte și ascuțite care țintesc cerul, a porților monumentale, a mocăniței și a horincii – este unul dintre puținele locuri din Europa care mai păstrează câteva mostre ale stilului de viață simplu al socie-tăților tradiționale și nu a fost încă cople-șit de arsenalul marketingului turistic. 
Cu fiecare cadru pe care ochiul și aparatul de fotografiat îl decupează din Maramureș, cu fiecare dovadă de respect pentru valorile străvechi și fiecare gest de ospitalitate sinceră a moroșenilor, acest loc se insinuează în sufletul vizitatorilor lui, îi contaminează, îi face să-și dorească să îl viziteze iarăși și iarăși. 

Maramureș – a land of wooden churches with slender spires that pierce the sky, of intricately carved monumental gates, of the narrow-gauge steam railway and horinca – is one of the few places in Europe that still preserves the remnants of the simple traditional life of old and which has not yet been overwhelmed by the arsenal of the tourist industry. 
With each view of Maramureș captured by the eye and the camera lens, with each proof of respect for the ancient values, and with each gesture of sincere hospitality on the part of the locals, this region wins the hearts of visitors once and for all.

Le Maramures – terre des églises en bois qui dressent vers le ciel leurs hauts clochers sveltes et pointus, des portails monumentaux soigneusement sculptés, du train à vapeur (« mocanita ») et de l’eau de vie de prunes (« horinca ») – est l’un des rares endroits d’Europe à conserver des bribes d’authenticité de la vie rurale d’autrefois, hors de l’arsenal du marketing touristique. 
A travers chaque image que l’œil et l’appareil photographique retiennent du Maramures, à travers le respect des vieilles valeurs et l’hospitalité sincère dont font preuve ses habitants, cette région de Roumanie conquiert toujours plus le cœur de ses visiteurs.

Foto: Florin Andreescu
Text: Dana Ciolca
80 pag, format 27x21 cm; 150 g/mp; coperta cartonata
Text: romana, engleza, franceza
ISBN: 978-606-8050-52-2

sâmbătă, 12 iulie 2014

O fotograma

Pun o singura fotograma. In film veti vedea vreo suta cincizeci, adica 6 secunde. 



vineri, 4 iulie 2014


miercuri, 25 iunie 2014


vineri, 20 iunie 2014


vineri, 13 iunie 2014

Portrete

M-a vizitat un bun prieten. Zilnic schimbam mesaje profesionale pe net, dar ne vedem la cativa ani o data. O distanta apreciabila ne separa. M-am bucurat sa-l vad sprinten, voios si verde, asa cum ii sade bine unui barbat trecut de 60 de ani. Dupa cateva ore de discutii i-am zis: ”Hai sa-ti fac niste poze ca sa ai o amintire de la mine!”. A fost docil si cooperant in fata batranelor mele Broncoloare. M-a ajutat si asistentul meu, pensionarul Sandel, care s-a luptat cu cateva mucavale pe post de blende. Ce am facut puteti vedea aici. Dar cireasa de pe tort o reprezinta cele doua printuri 13 x 19 inch realizate cu ajutorul tehnologiei Epson. Ma gandesc acum la cate mii de ore am “pierdut” prin laboratorul foto, fara ca rezultatele sa fie pe masura asteptarilor, din cauza materialelor fotosensibile de slaba calitate de care aveam parte. Dar deja asta e istorie si nu cred ca mai intereseaza pe multa lume.




joi, 12 iunie 2014

Paltinis - 120 de ani

La inceputul verii, fostul meu coleg de facultate, astazi dr. Mircea Dragoteanu, ne-a invitat la lansarea primei monografii a statiunii Paltinis, primul asezamant din Carpati destinat iubitorilor de munte, care pe 10 iunie a implinit 120 de ani. Mircea si-a luat ragaz si a lucrat la aceasta carte timp de douazeci de ani. Suficient timp pentru a aduna de la colectionari o iconografie impresionanta si nenumarate povesti petrecute la 1400 metri altitudine care astfel au devenit nemuritoare. In tot acest timp nelinistitul meu coleg intr’ale electronicii si-a luat doctoratul in medicina si istorie, iar in curand va deveni absolvent si de drept. Probabil ca-n urmatoarele decenii Mircea va mai absolvi cateva facultati si nu se va dezice de nota lui preferata, zece! A fost un minunat prilej pentru a ma reintalni cu fosti colegi de facultate pe care nu-i mai vazusem din timpul oranduirii socialiste multilateral dezvoltate. Normal c-am avut multe de povestit, dar dl. dr. a vorbit incontinuu. Nu l-am vazut atingandu-se de mancare si alcool cred ca n-a mai consumat din timpul studiilor la electronica. Asa c-am stropit intalnirea cu ceaiuri fine pentru ca sunt un bautor inrait al acestei licori si mai ales pentru ca am descoperit ca si fostii mei colegi prefera aceasta bautura savurata in stil englezesc.
Sa mentionam ca, dincolo de cele mai nobile ganduri, cineva trebuia sa puna in functiune tot acest sistem. Si ma refer la cei care patroneaza hotelul Hohe Rinne si care au facut posibila aparitia in conditii de lux a volumului. Nu mai are sens sa le multumim pentru ospitalitatea dovedita pentru ca un hotel de patru stele are in fisa postului aceasta cerinta. Asa mi-am adus aminte c-am mai stat in aceasta structura hoteliera pe vremea cand aveam vreo zece ani.
Sunt sigur ca Mircea are deja incepute alte volume surpriza, iar la timpul potrivit ne va aduna pentru a ne oferi adevarate lectii despre inaintasii nostri ilustri.
Asa ca va doresc sa-l descoperiti de dr. Mircea Dragoteanu in calitate de scriitor si va doresc sa nu-i deveniti pacienti. Cu siguranta ca dupa multele ore petrecute in spital in lupta cu cele mai cumplite maladii, fostul meu coleg simte nevoia sa se retraga intr-o lume mai buna si mai colorata. Si noi ii multumim pentru toate aceste activitati!























marți, 10 iunie 2014


vineri, 6 iunie 2014