duminică, 15 iulie 2018

De ziua Frantei!






vineri, 13 iulie 2018

#south_africa


miercuri, 11 iulie 2018

Madagascar


luni, 9 iulie 2018


vineri, 6 iulie 2018

Aventuri in Maramuresul istoric


Astazi postam “Aventuri in Maramuresul istoric!”

Roxana, prietena unei bune prietene de-ale mele, a dorit sa viziteze Maramuresul. Fusese ultima data acolo in anii '80! Eu nu o cunosc, dar stiu ca este o constanta cumparatoare a albumelor mele. Aventurile recente din Maramures au fost trimise prietenei comune, care imediat mi le-a impartasit! Dupa ce am savurat textul, am cerut dreptul de publicare, pentru ca stiu ca sunt multi maramureseni printre prietenii mei, iarcuriozitatea de a sti cum sunt perceputidin afara este mare. Asa ca haideti sa ascultam o opinie sincera a unui turist in Maramures!


"Draga mea,

M-ai umplut de invidie cu expozitia Tissot si, implicit, cu calatoria la Londra. Urit sentiment, invidia asta; asa ca am asteptat sa-mi treaca ca sa-ti spun cum fu in Maramu'. Rareori mi-am cautat atita cuvintele, probabil pentru ca am pornit cu ceva ce iarasi fac rareori: mi-am pregatit un sac mare pentru pomul laudat. Rezultatul - cel clasic, dezamagire. Si de teama ca o sa ma certi ca nu am rezonat cu frumusetea unica a Maramuresului, locul descalecatului (nu-ti suna cam “imperialist” modul asta de constituire a identitatii noastre, prin descalecare?)

Toate cunostintele mele despre Maramures se limitau la ceea ce vedeam acum juma' de secol intre un tren si citeva autobuze delabrate, indreptindu-ne spre satele de la poalele Rodnei, m-tilor Gutii etc.

Am plecat deci spre Baia Mare impreuna cu vreo 20 de colegi de an ai lui Mihai. Un bun antrenament pentru calatoria cu Transsiberianul: dureaza 12 ore (ca la Budapesta, intr-o tara straina; sau nu??!!), fiindca avionul nu poate ateriza acolo, de vreo trei ani (reparatii), si nici aproape, la Satu Mare, ca-n weekend nu sunt zboruri (lumea merge la biserica, nu la aeroport, vezi bine) si nici nu sunt legaturi auto pe distanta enorma de 50 km. Pe teritoriul Romaniei nu poti dormi de trancanituri si smucituri, lucru recunoscut si de cei mai putin sclifositi ca mine, iar pe teritoriu strain nu am fost decit din pdv comunicatii - de la Sighetu Marmatiei vorbesti in regim extracomunitar, via Ucraina, un fleac de 2 euro.

Micul grup de fantome incercanate a fost primit pe peronul garii cu... cozonac si sare+horinca de o familie grozava care a organizat actiunea in plan local. Aceasta a constat in doua parti: umblatul cu microbuzul pe la obiective si chiolhanuri apocaliptice la ore tirzii. Ambele au dus la suferinte pe termen lung.

Pentru simetrie, am refacut la intoarcere drumul zdruncinat si insomniac de 12 ore, incheiat apoteotic cu patul rupt sub prietenul lui Mihai (care are exact aceeasi carura ca el), dar peste nevasta-sa (fara vreo conotatie pasionala, insa) si promisiuni de revedere aruncate peste peroanele Garii de Nord la o ora cind nici lucratorii nu plecau inca spre serviciile lor.

Am colindat destul de mult in cele cinci zile, chiar daca am nimerit in anotimpul musonului, dar impresia a fost mereu aceeasi: natura este splendida, oamenii (citi mai sunt) foarte draguti si plini de umor. Atit. Maramuresul ala din albumele lui Andreescu, care aduce turisti curiosi in cautare de unicitate nu l-am vazut. Nu noi, nu acum. Satele si oraselele prin care am trecut sunt de un anonimat dezolant, si pot fi plasate oriunde in tara asta. Nu au personalitatea satelor sasesti pe care le recunosti cu o jumatate de ochi, nu au aerul ala special care deosebeste Scheii Brasovului de orice altceva. Cred ca exceptia (din pacate) o constituie satele recent urbanizate, gen Certeze, unice prin uritenie (sa vezi case stil Tudor sau mici Versailles-uri pe fatada carora se fugaresc nimfe si satiri in marime naturala, iar de pe laturi isi dau drumul in cap “putti” tembeli, aliniate la strada cu rigla, din care rareori iese fantomatic cite o baba ratacita, este urit - si in sine si prin inadecvare si prin lipsa elementului uman, truditor pe alte plaiuri). Si puzderia aproape sufocanta de manastiri in stilul consacrat. Nu inspira nimic crestinesc, ci o demonstratie desantata de acumulare si posesiune, fie si in numele Domnului: totul este prea mult (nici o manastire nu are o biserica si un corp de chili - intr-o incinta gasesti o puzderie de biserici cu diversi “proprietari” (la Birsana exista cite una pentru patriarch, pentru mitropilit, pentru pastorullocal, fiecare cu alta forma si alte brise-bise-uri; la Rohia, sunt vreo patru biserici in incinta, fiecare cu tonele ei de tabla de cupru, ca dranita nu mai merge, plus un viitor institut zis “ecumenic, de dimensiuni faraonice, si un stil bizar - asta-l face ecumenic, pesemne: structura cubista, contraforti vag gotici si - incununarea - un acoperis (cupru, of course) pe care luminatoarele tip ochi sibian alterneaza cu cele tip velux; oroare curata! si merita vazuta otetirea pioasa cu care ti se vorbeste despre monahul(jamaisparintele)Steinhardt, care aduce acolo cel putin jumatate dintre vizitatori), prea impodobit (Sapinta: in cimitir, in cele citeva zeci de ani de cind am fost eu, mormintele s-au aliniat ca-ntr-un cimitir militar, masuratecu sublerul, si impodobite dupa moda, de exemplu cadru de cca 1/2 m de marmura neagra cu candele de arama+cristal, strajuite de traditionala cruce sinilie cu cimiliturile care mie mi s-au parut mai degraba rautacioase si invidioase, dupa cum aspectul mi-a sugerat mereu un kitsch sanatos; intre timp si biserica a capatat dimensiuni coplesitoare, contraforti gotici - goticul mioritic, na! - si culori ametitoare si poleieli sclipitoare pe fiecare milimetru zidit, pe-afara si prin-nauntru)

In lungile drumuri n-am vazut nici macar o pensiune care sa merite sa-ti lasi acolo cel putin jumatate de salariu, desi e limpede ca Maramuresul exista eminamente pentru turisti. Pentru localnici, ma intreb daca chiar exista. Uite, alta chestie care m-a frapat: in gospodariile locuite (tot mai putine), casa este vizibil mai neglijata decit acareturile(grajd, finar, atelier), care mai mereu au o poarta masiva frumos cioplita).

Mi-a parut rau ca n-am avut timp sufficient sa vad orasele (Baia Mare, Sighet, Borsa), decit asa, “din avion” (vorba vine, in lipsa de aeroport), dar la o prima vedere mi s-au parut tot atit de anonime, pline de blocuri neingrijite, ca si riurile care nu se mai pot ascunde indaratul poluarii industriale, cu rare si neglijate cladiri ramase din Imperiu. M-a bucurat insa Muzeul Vida Geza, mic, dar interesant.

Bref (da, asta a fost o relatare minimala), o regie deficitara in decoruri excedentare, asa am perceput eu Maramuresul; probabil trebuie revenit in calm, desi ma intreb cind. Poate cind o zbura masina inaripata.


Ti-ajunge pe multe saptamini!

Te pupam, Mihai si cu mine"

joi, 5 iulie 2018

Madagascar



luni, 2 iulie 2018

Rapa Nui


joi, 28 iunie 2018

Mai de vacanta!


miercuri, 27 iunie 2018


duminică, 24 iunie 2018


joi, 21 iunie 2018

Madagascar


marți, 19 iunie 2018

Istoria din gunoaie


Din ciclul “Istoria din gunoaie” sau “Fără iluzii, totul merge la gunoi”.

Am gasit catalogul celui de-al treilea Salon Internațional de Artă Fotografica al R.P.R.
Locul de desfășurare: Muzeul de Artă al Republicii Populare Romîne.
Perioada: noiembrie-decembrie 1961 (nici măcar nu mă născusem).

Caut paginile cu autori români și îi clasific în funcție de cunoștințele mele.

Pe primul loc, pentru că este prietenul meu și, cred, singurul supraviețuitor: Dan Bădescu.

Apoi maeștri ai fotografiei care au lăsat urme mai mult sau mai puțin vizibile astăzi. Pe unii am avut ocazia sa-i cunosc.
Heddy Loffler, Clara Spitzer
Aurel Mihailopol, Edmund Hofer
Iosif Marx (fotograf din Târgu Mureș)
Sandu Mendrea (în anii '80 emigrează în Israel, dar revine după '90 pentru a realiza câteva cărți)
Gheorghe Șerban (tatăl regizorului Andrei Șerban, autor de albume de artă la Meridiane)

Categoria fotografi activi în epocă (pe unii i-am cunoscut, despre unii am date, despre alții știu doar că au activat):
Armand Rosenthal, Bazil Roman (fotografii minunate din Munții Apuseni)
Ing. Sylviu Comănescu (mai puțin fotograf, dar un mare diplomat care a coagulat mișcarea fotografică în jurul AAF vreme de decenii; alungat de la conducerea AAF în 1990 de către revoluționari)
Ion Hananel (mare păcat că fiica lui, care este pe aici, nu ne povestește)
Mircea Faria (un stil aparte, colecționar de multe premii și diplome, autor apreciat de unii, contestat de alții)
Elena Ghera (revista pionierilorCutezătorii)
Zoltan Haragos (cataloagele AAF)
Eugen Iarovici (autor a multor cărți de fotografie și traduceri, om de discuții fotografice)
Iosif Lică, Iulian Marinoff, Ion Mihăică (fotografii de sport)
Constantin Săvulescu (mare colecționar de fotografie veche și autor al unei istorii a fotografie românești, astăzi de negăsit)
Dan Sorin, Gheorghe Vințilă (au semnat multe cărți poștale)
Maurel Volbură (apărea ca autor al imaginilor de pe discurile Electrecord)
Petre Voinescu (fotograf plecat în State, a publicat o carte de amintiri acum vreo 20 de ani)

Din păcate, despre ceilalți nu am auzit niciodată.




vineri, 15 iunie 2018

Madagascar


sâmbătă, 9 iunie 2018

Feria del Libro de Madrid






joi, 7 iunie 2018

Cele mai recente apariții Ad Libri


Albumul “Romania – Oameni, locuri si istorii” a fost intampinat de cititorii nostri cu atata entuziasm incat am decis sa ducem proiectul mai departe si sa lansam seria a II-a. Am inclus fotografii noi, dar am pastrat formatul de dimensiuni impresionante si calitatea grafica exceptionala. Este un album de lux – cadoul perfect pe care sa-l faceti prietenilor care iubesc patrimoniul romanesc si suvenirul ideal pentru cei care viziteaza Romania. 
288 pag, format 29.5x35 cm; 170 mp/cm; coperta cartonata si supracoperta

In colectia Calator pe Mapamond a aparut ghidul despre CROATIA. Autor: Dana Ciolcă
160 pag, format 12.3x21cm; 135g/mp; coperta plastifiata, cu clape

Sunt atât de multe plaje în Croația încât este imposibil să nu găsiți una pe gustul dumneavoastră. Dar Croația nu înseamnă doar mare și plaje, ci și istorie, cultură și tradiții unice. Situată la granița Balcanilor cu Europa Centrală și de Est și la punctul de întâlnire al religiilor catolică, ortodoxă și islamică, această țară are o cultură extrem de interesantă, oglindită în primul rând în arhitectura ei eclectică, în care se resimt influențe din Veneția și Viena, Budapesta și Istanbul.
Desfătați-vă cu frumusețea acestor locuri, relaxați-vă sau satisfaceți-vă pofta de adrenalină la malul mării, descoperiți orașe istorice, impecabil conservate, savurați preparate locale, un amalgam de gusturi și miresme mediteraneene, vieneze și orientale, petreceți alături de localnici cu ocazia numeroaselor festivaluri și sărbători și, fără îndoială, veți spune: Croația este frumoasă!

In colectia Calator pe Mapamond a aparut ghidul despre LONDRA. Autor: Mariana Pascaru
176 pag, format 12.3x21cm; 135g/mp; coperta plastifiata, cu clape 

Odinioară inima unui imperiu care era atât de vast încât se spunea că peste el soarele nu apune niciodată, Londra pare să-i fi încorporat vitalitatea, imensitatea și diversitatea, pe care le reflectă azi asemenea unui caleidoscop chiar la ea acasă. Neobosită, strălucitoare și de o generozitate incredibilă – căci aici este loc pentru toate și pentru toți – trăiește într-un ritm atât de frenetic și emite o energie atât de molipsitoare încât după câteva zile petrecute aici veți ajunge să simțiți că nimic nu este prea mult. Este cu adevărat o metropolă excesivă și aproape incomensurabilă, așa că din orice parte ați încerca s-o abordați veți rămâne cu senzația că nu-i veți da de capăt și că este de necuprins în limitele obișnuite cu care v-au obișnuit celelalte capitale continentale. Vibe-ul său este cu adevărat unic în peisajul european.


miercuri, 6 iunie 2018

Cu Andrei Grigorescu


Întâlnirea de astăzi cu Andrei Grigorescu aș putea foarte bine s-o includ pe lista manifestărilor dedicate Centenarului. De ce? Andrei a fost colegul meu de clasă în liceu și cel care stătea în banca din spatele meu, iar această poziție i-a plăcut maxim, deoarece eu constituiam un paravan excelent pentru acțiunile lui extrașcolare. Apoi, Andrei este strănepotului generalului Eremia Grigorescu. Nu știți cine a fost generalul? Înainte să gugăliți pentru a afla destinul generalului, zic să vă fie rușine pentru că nu ați pus mâna pe cărțile de istorie la vremea cuvenită. Sau măcar nu vă aduceți aminte de vizita cu clasa la Mausoleul de la Mărășești!
În fine! I-am înmânat lui Andrei o carte apărută la editura Vremea și primită în dar cu dedicație la Bookfestul 2017. Distinsa doamnă Silvia Colfescu a scris pe carte: “Domnului Andrei Grigorescu, Cu bucuria de a fi putut publica aceste pagini din tezaurul culturii românești, Cu prețuire, Silvia Colfescu, Bookfest 2017”.
Stimată Doamnă, Andrei vă mulțumește nespus de mult. Cartea intitulată “Imagini și cuvinte – scrieri alese” aparține lui Dan Er. Grigorescu Negropontes. Nu știți cine este autorul? Dați repede o fugă la MNAC ca să aflați!
Ce să vă zic despre Andrei?! De aproape trei decenii, el anesteziază, pentru a-i tămădui, pe cetățenii americani. Ascultându-l m-am simțit dator să-i dau replica: “Andrei, metoda voastră este învechită, în țară noi avem metode mult mai moderne!”. A holbat ochii la mine. Pentru a-l lămuri, i-am explicat cu mult calm: noi suntem anesteziați de politicieni și tămăduiți doar de cele veșnice!
Fostul meu coleg a căzut pe gânduri și mi-a spus că până la viitoare întâlnire cu mine va încerca să înțeleagă câte ceva din terapiile moderne.



duminică, 3 iunie 2018

Bookfest 2018

Până la ora 20 vă așteptăm la Bookfest!











Ambasadorul

Lansarea romanului "Ambasadorul" de Ioan Mihai Cochinescu, editia a treia, Bookfest, 2 iunie 2018.







vineri, 1 iunie 2018

Compunere despre urși


Deoarece astăzi este ziua copiilor postez un filmuleț de trei minute realizat cu mai mulți ani în urmă. Pentru copii de la 2 ani la 99!

https://vimeo.com/272817121

Primarul Madridului viziteaza expoziţia “Patrimoniul Mondial UNESCO din România”

Primarul Madridului, Dna Manuela Carmena, Ambasadorul României în Regatul Spaniei, Dna Gabriela Dancău și Directorul ICR Madrid, Dna Ioana Anghel, vizitează Târgul de Carte de la Madrid și, bineînțeles, expoziţia mea “Patrimoniul Mondial UNESCO din România”.