duminică, 17 decembrie 2017

O zi trista, o zi plina de sperante!




























vineri, 15 decembrie 2017

“Sire, ce facem cu Romania?”


Vestea sosirii MS Regele Mihai la Putna a cazut ca un trasnet in aprilie 1992. Ostilitatea liderilor tarii era arhicunoscuta, iar democratia “originala”. M-am mobilizat imediat impreuna cu cativa colegi jurnalisti si am plecat cu trenul la Suceava. Voiam sa documentam cat mai corect evenimentul. In acele vremuri, o intalnire cu MS Regele Mihai era un vis de nerealizat intr-o Romanie abia iesita din comunism si, totusi, inca comunizata.
In graba am aruncat in traista 15 filme AZO alb-negru, adica 15x36 = 540 cadre. Sensibilitatea lor era de 100 iso si glumeam spunand ca am sensibilitatea variabila, adica 100 pentru exterior si 100 pentru interior. Aparatele pe care le foloseam erau niste Minolte vechi de vreo 10 ani luate de la second-hand, iar obiectivele erau tot vechi si cu focale fixe (24, 35, 135mm si o mica bijuterie 250mm RF cu oglinda). Zoom-urile acelor vremuri erau rare, scumpe si foarte grele. In dimineata zilei de sambata, 25 aprilie 1992, eram alaturi de ceilalti colegi jurnalisti pe pista aeroportului din Suceava si imi faceam griji daca voi fi sufiecient de aproape de subiect, daca aparatele mele obosite vor functiona, iar acumulatorii frantuzesti, foarte vechi si ei, vor putea sa-mi incarce flash-ul la nevoie.
La sosirea avionului am realizat ca eram la o distanta apreciabila. Imi doream sa surprind expresia MS cand va pune piciorul pe pamantul patriei.
Cand usa avionului s-a deschis si protocolul facea ultimele verificari, vine un sef de la fortele de ordine si striga spre noi: “Care esti ba de la Reuters?”. Si-l ia de aripa pe colegul nostru si-l duce spre avion, in timp ce noi ramanem cuminti in front. In acele vremuri, fotografii utilizau aparate personale destul de vechi si obosite. Doar colegii de la agentiile de presa internationale aveau aparatura noua si profesionala, alaturi de stimulente financiare in parai sau dm. In concluzie, fotografii autohtoni erau vai de steaua lor, cu niste gioarse de aparate de gat, dar entuziasmul si nazuintele erau mari.
Probabil ca mi s-au inmuiat picioarele cand l-am vazut in carne si oase pe Rege, dar nu m-am pierdut cu firea si am reusit sa fac cadre interesante. Datorita acelei bijuterii ingineresti de la Minolta – obiectivul de 250mm cu oglinda – am putut sa surprind foarte bine chipul luminos al Regelui facand primii pasi pe pamantul patriei dupa multa, multa vreme. Apoi am stat in multimea care-l inconjura si inaltimea mea a fost un atuu pentru fotografiile realizate. Am reusit sa plecam cu coloana oficiala. Eram intr-o Dacie 1300 condusa cu multa dibacie de caricaturistul PIM din Suceava, care a fost ingerul nostru pazitor in acea deplasare. La una din primele curbe ale soselei un ARO plin cu jandarmi a iesit de pe carosabil si s-a rostogolit de vreo trei-patru ori in camp. Probabil ca astazi acest incident ar fi larg dezbatut, dar atunci nimeni nu avea timp pentru asa ceva.
Tin minte ca in arhondaricul manastirii lumina era destul de slaba si a trebuit sa folosesc flash-ul, ceva obisnuit pentru acele vremuri si cu filme de 100 iso in aparat. La fel s-a intamplat si la mormantul lui Stefan cel Mare, unde s-a inchinat MS si am reusit sa fiu pozitionat intr-un unghi foarte bun.
Cand s-a iesit pe treptele arhondariei era o inghesuiala teribila, iar multimea se misca imprevizibil. Cu un reflex uimitor am apucat de mana o firava jurnalista sosita din Franta care urma sa cada de la vreo patru metri inaltime. Solidaritate de breasla!
La miezul noptii am luat lumina de la MS si am asistat la toata slujba in curtea manastirii. Dimineata MS a plecat la Bucuresti, reusind sa scoata un milion de oameni in strada. Noi a trebuit sa ne intoarcem cu trenul, astfel ca alti colegi au documentat episodul din Bucuresti.
Cu acest material fotografic s-au realizat cateva editii absolut memorabile ale ziarului care avea cel mai frumos design si o calitate foarte buna a fotografiilor alb-negru reproduse. S-au folosit fotografiile in timp pentru diverse alte articole si au fost incluse si in volumul de foarte mare succes editat de pictorul Sorin Dumitrescu in prima parte a verii. Astfel am primit si eu vreo 12 carti, pe care le-am daruit prietenilor pentru care regalitatea era importanta.
Toate Sarbatorile de Paste sunt frumoase, dar acelea din 1992 le-am petrecut alaturi de Istoria cu I mare. Un eveniment de mentionat in manualele de istorie contemporana si care ar trebui sa se predea la scoala.
 Astazi, la prima ora a diminetii, am fost in Sala Tronului a Palatului Regal din Bucuresti, am facut o plecaciune, am mangaiat steagul, am facut sfanta cruce si l-am intrebat pe MS Regele: “Sire, ce facem cu Romania?”.

1992, Manastirea Putna
1992, Manastirea Putna
1992, Suceava
1992, Suceava
1992, Suceava
1991, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti
2017, Bucuresti