miercuri, 30 aprilie 2014

In vizita la Mai Mono


Nu apucasem sa ma documentez dinainte despre viata fotografica din Budapesta. Dau o cautare pe google si aflu despre nenumarate expozitii. Cu usurinta aleg doua destinatii care sunt centrale si, culmea, pe aceeasi strada.
Arhitectura casei Mai Mano te frapeaza. Aici se afla Casa Fotografiei din Ungaria (www.maimano.hu). Cladirea veche de peste o suta de ani este bine conservata si aflu ca in urma cu doua decenii statul a investit in restaurare si organizarea acestei institutii de interes public.
Mai Mano a fost un portretist de copii si specialist in fotografie. In cele cateva librarii din oras pe care le-am vizitat memoria fotografica a lui Mano este pastrata de cateva albume tiparite in conditii grafice impecabile. Pentru ca este duminica, pot vizita doua expozitii si libraria. Expozitia centrala este a lui Marc Riboud – “Into the Orient, 1955-1958”. Cunosc bine activitatea fotografului, dar e o placere sa vezi imaginile pe viu. Nici macar nu eram nascut cand el strabatea Orientul.
Pe simeze erau si cateva scrisori (scrise de mana, cu toc cu penita) schimbate de fotograf si HCB. Probabil ca durata intre raspunsuri era de 2-3 luni. Citind din acele corespondente deducem de ce in ultima jumatate de secol numele Magnum este asociat cu varful aisbergului numit fotojurnalism. Ma uit peste locurile unde a fotografiat Riboud cu mai bine de jumate de secol in urma. In multe dintre acestea am ajuns si eu in ultimii ani, dar nu mai recunosc nimic. Parcurg cu emotie cele 70 de lucrari si incerc sa castig putina intimitate in fata fiecareia. Ma enerveaza la culme cand trebuie sa impart spatiul din fata fotografiei cu alti privitori. Si chiar daca era duminica dupa amiaza, cand lumea isi face siesta, vizitatorii se perindau prin Casa Fotografiei Ungare. La ultimul etaj vad studioul fotografului si cateva dintre aparatele sale si o expozitie a unui fotograf maghiar. El expune atat printuri, cat si imagini proiectate pe un TV de mari dimensiuni. E un bun prilej de a ma odihni pe un scaun si de a admira un frumos perete vitraliu. Va las sa descoperiti munca fotografului citind prezentarea sa, pe care o atasez.
Dar bucuria cea mare o constiutie vizitarea librariei. Mica si cocheta. Plina cu carti internationale si autohtone. Cartile de import le stiam si in mare parte le am ca un adevarat colectionar de albume de fotografie de calitate. Caut carti realizate de autohtoni si ma intereseaza perioada comunista. Intreb de Peter Korniss si gasesc doua albume in alb-negru. Unul dintre ele are doar imagini din Transilvania. 


Mai aleg un album semnat Vadas Erno (1899-1962) si o carte exceptionala, care la ei se poate face, dar la noi, din pacate, nu are cine sa o faca. Este vorba de o istorie fotografica din anii 1956-2006. Va dau un link si un extras de pe un site:


Kivalasztott fenykepek Chosen Photographs
Baki Peter
Published by Hungarian Museum of Photography, 2006
376 pages richly illustrated with bw and coloured full page photos. In Hungarian and English. Book about Hungarian photography from 1956 to 2006
Cu un brat de carti grele ma retrag din casa lui Mai Mano si ma indrept cale de doua sute de metri catre institutia care poarta numele lui Capa. Dar povestea asta o lasam pentru maine. 










marți, 29 aprilie 2014

Ganduri dupa expozitie


Sediul ICR Budapesta

Dupa un drum lung si obositor iti doresti s-o iei la fuga ca un alergator de maraton. Asta a fost senzatia cand am descins la sediul ICR din Budapesta cu cutiile de lemn incarcate cu fotografii. Noroc ca ultimii doua sute de kilometri se parcurg in conditii mai civilizate. Dar oricat ti-ar placea sa conduci, dupa un anumit numar de ore incepi sa simti disconfortul pe care ti-l creeaza statul in cutia de metal numita automobil. Noroc ca echipa ICR-ului m-a intampinat cu multa caldura, cu toate ca era sambata dupa-amiaza, cand tot omul isi vede de ale lui prin casa. Am apucat sa desfacem expozitia si am ales lucrarile. Numai imagini din perioada comunista. Spre marea mea surpriza, luni dimineata, cand am venit cu forte proaspete la expozitie, am constatat ca fotografiile erau deja pe pereti, aliniate la milimetru. Asa ca am multumit gazdelor si am trecut la lipirea etichetelor cu titluri. Am fost avertizat ca cei care vor veni la vernisaj si la masa rotunda sunt persoane care au calatorit prin Romania in anii comunismului. Pentru ca a fost un vernisaj atipic, intai ne-am asezat pe scaunele din prima sala, dotata cu pian cu coada. Am fost prezentat si au inceput sa curga tot felul de intrebari despre viata mea din perioada respectiva si perceptia acelor vremuri. La atata vreme distanta, memoria poate fi alterata, dar, avand suportul fotografic "in minte", am povestit de parca ieri s-ar fi intamplat. Un domn din asistenta mi-a relatat calatoria sa prin Romania de acum trei decenii si amintirile despre un popor cald, care traia ca si ei intr-un moment dramatic al istoriei. Un alt domn vorbitor de limba romana m-a rugat sa-i acord un autograf pe o carte despre Romania si sa adresez cateva cuvinte pentru o gazeta a romanilor din Ungaria.
La final tin sa aduc multumiri celor care au fost de fata (m-am simtit onorat ca din randurile asistentei a facut parte si E.S. Domnul Ambasador al Romaniei in Ungaria), celor care vor vizita expozitia din Budapesta pina pe 20 mai si mai ales echipei ICR din Budapesta, care a dat dovada de atata ospitalitate.
Chiar daca timpul liber a fost foarte scurt, am pornit prin frumoasa capitala de pe Dunare pentru a descoperi prin muzee activitatea fotografica a colegilor maghiari. Dar despre asta am sa va povestesc zilele urmatoare.



duminică, 27 aprilie 2014

Campionii BRD Nastase Tiriac trophy 2014

Aplauze pentru Campionii BRD Nastase Tiriac trophy 2014!





















Lawn tennis

Sportivii pe care-i sustinem si ne mandrim cu ei!