Imi aduc aminte ca prin '79 am pus, pentru prima oara in viata mea, mana pe un Nikon. De fapt erau doua corpuri de legenda model Nikon F si apartineau domnului Friedmann. Cu multa mandrie imi povestea despre calitatile remarcabile, atat optice cat si mecanice. La vremea respectiva era brandul preferat al profesionistilor. Eu eram un foarte tanar invatacel care nu-si permitea decat un Smena sau un Kiew si apoi un Zenith. Atunci am decis ca trebuie sa-i incerc pe japonezi si sa-mi vand aparatele de productie sovietica. Peste vreo patru ani am reusit sa-mi realizez visul. Dar a fost sa fie Minolta. N-am putut mai mult la vremea respectiva si am ramas cu acest brand pina a intrat in istorie. Insa prim anii '85 aveam sa cumpar de la D.L. - un veritabil B&Hphotodealer al perioadei comuniste -seria X-700 pe care o am si astazi si, culmea, functioneaza impecabil.
Anii '90 au impus un nou standard pentru mine: formatul mediu. Asa m-am pomenit la usa mea cu un tinerel pe nume Marian Alexiu si dintr-o punga de 1 leu mi-a pus pe masa un Hasselblad 500EL/M si vreo doua obiective. La vremea respectiva el facea livrari la domiciliu intocmai ca un pizza boy. Mi-a lasat aparatul "space model" pentru test si aveam sa constat ca obiectivele nu faceau sarful. Am tras o fuga la nea Fane Bichis din Buftea - taticul aparatelor de filmat - si mi-a pus obiectivele pe bancul optic din bucataria personala. Fiind noapte mi-a zis sa revin a doua zi. Nu putea sa faca reglajul decat ziua. A doua zi am fost foarte fericit pentru ca obiectivele erau reglate bine. Nea Fane a primit niste bani pentru cateva pachete de tigari, iar Marian si-a luat paraii. Hasselbladul mi-a fost foarte drag si-l mai am si-n ziua de azi in perfecta stare de functionare. Astept ca Alexiu sa se gandeasca si la istoria afacerii sale si sa vina sa mi-l rascumpere pentru a-l pune in vitrina de aur a firmei.
Apoi am intrat in febra numita 4x5inch. Asa m-am pricopsit cu un Plaubel si un Toyo ce asteapta "la tipla" sa fie preluate de catre mostenitori.
Dupa cativa ani mi-am luat un aparat ce are contor pentru filme. Este vorba de un Fuji 6x9cm. Pe la 350 contorul s-a oprit. Incepuse revolutia digitalului.
Acum 10 ani am avut pentru cateva luni un Sinar digital cu obiectiv Olympus. Mihai Parvan mi l-a incredintat in disperarea de a-l vinde pe piata romaneasca. Atunci am facut o oferta trasnet catre doritorii de fotografii: un shooting cu zero costuri pentru a promova digitalul. N-a fost nimeni interesat si aparatul a plecat de unde a venit, in Elvetia.
Primul meu digital a fost un Minolta 7Hi cu CCD de 5 mp. Si astazi sunt uluit de cromatica sa.
Prin 2003 trebuia sa trec pe ceva mai serios si singura optiune a momentului era un 10D. Asa am intrat in lumea Canon. Chestia asta mi-a dat multa satisfactie chiar daca mai sunt si momente cand brandul scoate fum.
Si pentru ca traim zile de fite mi-am zis sa incerc si ceva de mare fite: Leica.
Astazi am ajuns la Nikon 2.0, care a venit cu mare forta pentru a recupera suprematia de altadata. N-am trecut pe Nikon pentru ca nu-i nevoie in momentul de fata. Dar un pic sunt si eu nikonist. Fotografiez, din cand in cand, cu un obiectiv de 35mm, Nikon 28mmPC MF. Dar asta se intampla pe film lat si pe un corp Seitz. E gravat pe el nr. 355 si este printre ultimele fabricate. Tocmai bun pentru vitrina.
La cate aparate s-au strans ma tem ca trebuie sa fac o vitrina pe comanda speciala!
