Big party

Azi ma gasiti numai aici.

Dupa toamna

Am plecat dupa toamna, dar n-am gasit-o.

Nu-mi dau seama daca am plecat prea devreme sau prea tarziu.

Metropolis

In urma cu cateva zile am vazut filmul lui Fritz Lang "Metropolis". Realizat in 1927, filmul este prezentat astazi in editie adaugita si digitalizata. In 2008 s-a descoperit o copie pe 16mm la Buenos Aires. Astfel s-a putut completa filmul cu aprox. 30 de minute, facand coerente personajele si actiunile. Filmul este perfect pentru tarile cu dictatura de stanga sau de dreapta, pentru comunism, pentru capitalism, dar si pentru tarile cu economie emergenta. Opera clasica impresioneaza si publicul anului 2010, iar faptul ca in sala nu a mai ramas liber niciun loc tine loc de orice comentariu. Din pacate proiectia nu a avut loc la Bucuresti. Institutul filmului din Dublin are patru sali de proiectie, un restaurant, un magazin unde se vand filme si un wc foarte frecventat. Zi de zi, seara de seara era full cu public. La filme, la restaurant, la o berica, la o sueta. Rulau filme din anii 40, dar majoritatea erau din 2009 si 2010. La Coming soon se anunta un film realizat la Vaslui. A fost un mare moment de bucurie patriotica sa vad rasplatita stradania cineastilor romani.

Dar sa revenim si pe plaiurile mioritice. Primesc zile trecute un mail de la Radu Flyingmonk din NY: "Am vazut Marti, dupa Craciun si este extraordinar. Trebuie sa-l vezi neaparat". Intreb pe cineva de langa mine, in ale carei gusturi am incredere, daca l-a vazut. "Nu l-am vazut, dar mi s-a spus ca-i o porcarie". Ei sa fie, imi zic, trebuie sa ma conving singur. Asa ca m-am dus la Marti...., dar la casa casierita imi zice stanjenita: "Stiti, nu prea e recomandat sa intrati cu copilul, sunt niste secvente si un limbaj...". Ok, ma duc peste drum unde rula Morgen. Intreb casierita si-mi zice ca nu-i nicio problema. Poveste simpla, dar mult vizual ce sensibilizeaza. Imi place umanismul degajat si remarc cu placere ca cei aprox. 60 de spectatori reactioneaza pozitiv. Apoi imi gasesc timp si pentru a merge la Marti..., de data asta singur. Film de stare. In urma cu patru decenii se mergea la Love Story cu bilet cumparat de la bisnitari. Astazi mergem la un love story in trei cu bilet cumparat de la casierie. Mare pacat ca salile noastre de cinema nu sunt animate ca la irlandezi. O remarca speciala pentru pelicula Fuji prelucrata la Budapesta. Apoi o meteahna veche a filmelor romanesti: personajele trebuie sa pufaie din tigara incontinuu. Ca un antifumator inrait nu pot decat sa protestez vehement. Iar despre calitatea sunetului, simplul fapt ca sunt portiuni neinteligibile ma determina sa afirm ca iarasi e o problema a trecutului. Dar cei vechi s-au retras sau s-au facut fotografi si astazi sunt oameni tineri si vad ca mixajul se face pe afara, dar fara a fi si saltul de calitate. Asta doar asa, ca o mica rautate, ca sa nu spun ca m-am simtit bine la doua filme romanesti.