O noua etapa

Gata cu gradinita! Au trecut si cei sapte ani de acasa. Incet, incet trebuie sa invatam sa ne descurcam singur.

Inca o data multumiri tuturor fraurilor si lui Herr Popa care fac o munca foarte speciala.

Domnul Badescu si SMS-urile

Pe domnul Badescu l-am cunoscut la inceputul anilor '90. Eu ma cazneam sa invat lucrul cu camere cu burduf in format 4x5 inch si dansul iesea la pensie dupa ce folosise toata viata astfel de camere. De fapt, il cunosteam de multa vreme si orice roman ii stia fotografiile, chiar daca nu se semnau pe vremea aceea. Cine nu stia faimoasele calendare cu frumusetile patriei, gen ONT, sau fetele sprintare ce pozau pentru ciorapii Lycra?! Imaginile tiparite conform tehnologiilor existente in perioada comunista se decupau si tapetau birourile, atelierele auto, camioanele, scarile de blocuri, vitrinele magazinelor, dar si faimoasele bude de la tara stil open air. Ce era mai frumos decat sa simti senzatia de usurare imparateasca si sa privesti la fetele cu picioare perfecte de pe afisele Adesgo. Toate acestea erau realizate de domnul Badescu!

In anii '70 era fotograful celui mai modern studio foto din Romania si, sigur, unul dintre cele mai modern echipate din aceasta parte a Europei. Doar aici se realizau imaginile de reclama in urma carora nordicii invadau litoralul nostru. Da, asa era. Studioul beneficia de un foarte modern sistem prin care personajele erau "colate" peste peisaje proiectate pe fundal. Un fel de chroma key fotografic sau, daca vreti, un copy si paste fara photoshop. Cea mai buna aparatura trecea prin mainile domnului Badescu si sunt sigur ca autoritatile aveau incredere in el pentru ca era un foarte bun si devotat fotograf. In acele vremuri de austeritate, in care era greu sa cumperi pe valuta un echipament modern, tovarasii nu se puteau incurca cu personaje neserioase si necalificate. De altfel, domnul Badescu avea in sange scoala de fotografie a tatalui sau, eminent fotograf cu Plaubel Makina, care intre cele doua razboaie mondiale lucra la Oficiul Roman de Turism. Si asa domnul Badescu a continuat traditia de familiei si vara putea fi intalnit dupa pelicani in Delta sau pe crestele muntilor, iar iarna in zapada pina la git pe crestele Retezatului sau in Semenic, iar intre timp in studioul de la Publiturism.

Cand l-am cunoscut era un foarte tanar pensionar si se arata preocupat tot de fotografie. A continuat sa lucreze in masura in care cei nou-veniti in sistem mai aveau nevoie de serviciile unui old boys. Cateodata era amarit ca n-avea de lucru, dar cel mai mult m-a impresionat cand a trebuit sa paraseasca micul sau studio privat de 4x4 metri. M-a chemat, m-a rugat sa iau in mod simbolic niste fundaluri de hartie colorata. Dar mi-a marturisit ca n-o sa se lase de fotografie. Si asa a fost. Si astazi imi multumeste ca in urma cu un deceniu i-am cedat locul meu unor clienti cu care eu nu mai doream sa lucrez. Lucru rar intalnit in tagma fotografilor.

Odata instaurata era digitala, domnul Badescu nu renunta. Isi cumpara digital si computer si la varsta la care altii nu mai asteapta nimic de la viata dansul incepe sa buchiseasca tainele bitilor. Si reuseste sa tina pasul cu vremurile.

Acum vreo luna si ceva primesc un sms de la dansul: "Salutari din Grecia!" Plecase cu masina sa descopere meleagurile elene. La intoarcere mi-a povestit ce minunat a fost si imi spune ca mai are surprize. Peste alte trei saptamani imi da un alt sms: "Salutari din Istanbul!" Parca il si vad conducand masina pe strazile capitalei de pe cele doua continente. Mai trec doua saptamani si primesc un alt sms: "Salutari din Budapesta!". Uf, ce energie are nea Badescu la 75 de ani! Cand mi-a zis c-a condus dintr-o bucata pana la Budapesta m-a dat gata. Am ramas fara replica. Asa ca mi-a trimis niste imagini din calatoriile sale. Cu toate ca aceste calatorii sunt for fun domnu' Badescu nu-si uita meseria de fotograf si sub nicio forma nu face rabat de la calitate.

Intr-o imagine il vad sprijinit in doua carje. In urma cu un an a trebuit sa-si repare oasele paradite si de la caratul gentilor cu aparate fotografice. Dar astazi nea Badescu este ca nou si plin de optimism. Gata de calatorie si fotografie. Ce bine ar fi sa regasim aceasta pofta de viata in randul cat mai multor pensionari si, de ce nu, in sufletul cat mai multor tineri!

Link site Dan Badescu

Mecanicii lui Mike

Iarasi am sa-l dezamagesc pe prietenul M.G. care nu e iubitor de rock. Am fost sa-l revad pe Mike Rutherford si trupa sa alternativa. Au trecut vreo 25 de ani de cand si-a facut acest band si am vazut pe net ca nu sta deloc rau din punct de vedere financiar. Chiar dimpotriva.

L-am mai vazut cintand, dar cu Genesis. Era prin 2007 pe un stadion din Paris. Atunci mi-am dat seama cat de greu se gasesc taxiuri in minunatul oras. A trebuit sa strabat ceva kilometri pe jos dupa concert. Dar eram cu Diane si cand esti in compania frantuzoaicelor nici nu stii cand zboara timpul.

La concert am revazut dupa ani buni un rocker mai batran venit din Ploiesti. Era foarte patruns de muzica si traia la intensitate maxima. Faptul ca este un APV-ist nu inseamna pentru mine decit ca rockul nu moare niciodata. Asa sper sa-l ierte toti acei soldati ce s-au tirit prin noroaiele patriei la comanda lui.