Prima imagine imi este foarte draga si ii multumesc lui Andrei pentru ca a facut-o cu un iphone si mi-a trimis-o. Cand o carte se afla in acest stadiu inseamna ca tot stresul meu s-a risipit si urmeaza doar confruntarea cu publicul.
Cea mai insistenta intrebare pe care o primesc suna cam asa: "Unde tiparesti, dom'le? ca nu-s rai astia...". Raspunsul meu dezamageste pentru ca nu pot fi decat sincer si nu-mi sta in obisnuinta sa fabulez sau sa bat campii, cum fac o gramada de confrati. Ceea ce conteaza e in primul rand materialul livrat de editor/fotograf. Daca tipografia e in parametri tehnologici este imposibil ca rezultatul sa fie un dezastru.
Pana sa intru pe mana tipografilor, pe care-i pot masura dintr-o privire (am grija sa nu ma dau pe mana oricui!), cartea trebuie pregatita cu pasiune, iscusinta si... multa tehnologie. In imaginile de mai jos vedeti mana prietenului Marius, care n-are nimic in comun cu arta, ci numai cu matematica. Dar matematica sa aduce mari beneficii artistilor. De cate ori ma viziteaza am dureri de cap si analizele imi ies prost, fiindca stiinta omului trebuie rasplatita, iar un specialist ca el nu gasesti pe google. Dar rezultatele proofingului imi alunga nelinistile. Am comparat rezultatele mele cu alte solutii adoptate de companii din industrie si mereu rezultatele au fost foarte, foarte apropiate. Asa ca acea matrice colorata isi are rolul sau important in elaborarea unei carti fotografice si pentru binele intregului sistem trebuie repetata de cat mai multe ori. Caci stim din batrani ca nimic nu-i vesnic, nici macar piatra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu