Ce-i diaporama?

Am primit mesaje in care lumea intreaba ce-i diaporama. Dl. Lucian Petru Goja a raspuns la intrebare anticipand nedumerirea poporului. Asa ca dau copy and paste cu multumirile de rigoare:

"Nu doar ce o fi diaporama ci f. multe lucruri ...nu se mai stiu azi insa multi semeni realizeaza , si cred cu o f.mare convingere, ca pot trai traznet/dumnezeieste, fara ele. Exista azi o tendinta, de ce nu, poate o stringenta/tamaduitoare necesitate, de negare, minimalizare, omisiune, bagatelizare in varii domenii ale vietii de zi cu zi. Poate asta reprezinta doar un uman mijloc neortodox de evadare din agresiv- sufocantul asalt al noului iscat de pretutindeni, a avalansei de stiri/informatii , adesea un veritabil carbage/trash =kkt INUTIL dar acaparant/subversiv. Setea de cunoastere (expeditiv-superficiala) merge, defel paradoxal, mina-n mina cu utopica speranta a salvatoarei (oare si posibilei ?) refugieri in primitiv/arhaic/trecut=naturist, eco-bio. Personal ma trezesc tot mai adesea spunindu-mi ca se poate trai, bine mersi, fara presedinte, guvern, parlament (psudo)justitie, (pseudo)vraci, (pseudo)dascali, administratie publica, politie, jandarmi, puscarii, CU COSTURI IDIVIDUALE drastic diminuate, asta neinsemnind neaparat si imbogatirea ci maidegraba atingerea unui confort moral-spiritual absolut necesar, menit sa contrabalanseze actuala incertitudine de azi si,cu siguranta, de maine, poimaine. Ce e de fapt o diaporama si cu ce se minca ea ?! Un ceva precum facebook-ul, home cinema 3D, sau 4-5 D, de ce nu 6-7-10 D ?, iPad, iPhone, messenger de azi, adica un ceva efemer, aparent indispensabil la un moment dat dar in f. scurt timp catalogabil drept stupid moft infantil, o joaca, o fitza, poate agreabila...dar SIGUR devenita dispensabila no regret la un moment dat. In rest ...nostalgii, amintiri si pe deasupra o brutala & alarmanta constientizare a propriei noastre (insignifiante ori ce s-ar spune) treceri din neant spre...niciunde. Diaporama (adevarata)ar putea fi definita de ex. drept un static/reprezentativ unui loc/stari de spirit afectiv-emotionale arhaic clip incarcat de o desueta nostalgie...pardonabila (in anumite circumstante).Altfel spus, diaporama e un fel de personala (frumoas/inaltatoare citeodata) incremenire-n propriul proiect ! Precum iubirea. Sau (auto)amagirea. unii i-ar spune placebo. O seara faina ! Aici ploua-ntr-o infecta seara de Dragobete 2012 si ce trista diaporama se desfasoara dincolo de zabrelele roz bombon ale jaluzelelor !" LPG

"Contraste"

Ma uit la acest afis si nu-mi dau seama daca este vorba despre mine.

Cel mai mult imi place ultimul rand. Sala avea 700 de locuri. Distribuiam vreo 50 de invitatii si restul locurilor erau cu bilet. Culmea e ca se umplea sala si la final primeam si eu o suta de lei cu chitanta. Cred ca anticipam oranduirea capitalista.

PS1: Afisul nu-i de la vreun muzeu. Colectionarul este domnul din Cluj-Napoca, astazi exilat la Baia Mare. In acele vremuri era un baiat subtirel (la fizic), modest si prietenos. Fotografia doar o zi pe saptamana (numai duminica era zi libera) si nu sapte zile/saptamana.

PS2: Valentin este de fapt Valerian.

PS3: Urmatorul rand spune ca eram sub lupa chiar daca noi nu ne dadeam seama.

PS4: Spectacolele au avut loc intre '87 si '89.

PS5: Credeti ca mai stie cineva ce-i diaporama?

PS final: Daca dupa atatia ani - eu si Vali - nu ne-am gasit alta meserie inseamna ca facem parte din randul fraierilor care nu s-au putut adapta timpurilor moderne...

Pe drumuri

Gazdele mele

Vecinii mei

Ghida mea, asteptandu-ma sa fotografiez

Paul, gradinarul

Prin imprejurimi

Furnizorul de peste

Furnizoarea de legume si fructe

Copii simpatici

Frumuseti locale

Alte frumuseti locale

Drumul pe apa

Drumul prin aer

Prin hublou

Poza de la strabunicul, pe vremea cand era misionar

Nici la caldura nu-i viata usoara!

Ce bine e sa fugi de iarna!

Simigerie

Mesaj de la capatul pamantului

Miezul noptii. Click-clang. Adica a sosit un mesaj nou. Vine tocmai de la capatul pamantului. Normal ca-i de la Scami. Ma saluta din Ushuaia. N-a vrut sa se lupte cu viscolul si-a plecat dupa pinguini. N-a mai vrut sa calatoreasca prin gurile oamenilor si-a ales sa schimbe emisfera.

Deschid o sticla de vin rosu autohton si-i scriu sa faca si el la fel cu unul argentinian. Raspunde instantaneu, toastam si ciocnim virtual paharele. Cu sapte ani in urma calatoream si eu la capatul pamantului. Am promis c-am sa revin intr-o buna zi. S-a tot rugat Scami de mine sa-l insotesc, dar nu m-am mobilizat. Simteam c-o sa infrunt codurile colorate pe strazile Bucurestiului. Dupa cum arata vremea nu m-ar mira ca maine dimineata sa intalnesc o colonie de pinguini pe strada mea. Trimisi expres si par avion de Scami.

foto: ©Scami

Revenire

Referitor la postul de duminica. Eu cred ca si romanii sunt fericiti dupa cum vad in fotografia alaturata. Dar asta era pe vremea filmului. Oare era documentar sau artistic, cu sonor sau mut?

Ce credeti?

Aveti de dat sau de luat?

Exista si popoare fericite pe lumea asta!

Film documentar despre fotograful Nicolae Ionescu la TVR Cultural

Puteti urmari filmul duminica la ora 16.45 pe TVR Cultural. Realizat de regizorul Alexandru Sarbu la studioul Sahia in anii '70 sau '80.

Polemicile TVR Cultural

Polemicile TVR Cultural Despre documentar...încă ceva în plus .Moderator prof.univ.dr. Laurenţiu Damian Invitat: Alexandru Sîrbu- regizor Filme: MANUSCRISE EMINESCIENE TREI MII DE FOTOGRAFII ALE BUCUREŞTIULUI PICTURA ŞI UN AUTOBUZ Alexandru Sîrbu, cu remarcabilul său talent regizoral, a reuşit de multe ori transformarea multora dintre filmele sale ştiinţifice în adevărate poeme cinematografice, asa cum pot fi considerate şi cele pe care le vom viziona în ediţia de astăzi a emisiunii. Astfel, elementul de cercetare ştiinţifică devine doar un pretext, în filmul Manuscrise eminesciene, unde detaliul, monologul interior,construcţia decupajului ,crează o atmosferă tulburătoare, iar tema devine "truda lui Eminescu în căutarea perfecţiunii versului". In cele 3000 de fotografii ale Bucurştirului, oraşul este privit "altfel" de către regizor. Trei mii de fotografii inedite. Trei mii de locuri pe lângă care probabil trecem fără să le observăm . Unghiuri, detalii, chipuri - iată descoperirile din Bucureşti, în filmul intitulat chiar Trei mii de fotografii ale Bucureştiului . Pictura şi un autobuz, cel de-al treilea documentar prezentat în emisiune, este nu doar un film de artă despre artă, ci şi o ficţiune, fiindcă realiatea se împleteşte deseori cu jocul imaginativ într-un eseu de referinţă.

Primul meu calculator

Va mai aduceti aminte de primul calculator pe care l-ati avut pe mana? Eu, da, si vi-l arat in fotografia alaturata. Si pe subsemnatul tanar inginer stagiar cu halat bleumarin, ecuson si dor de munca!

Calculatorul este in partea dreapta si monitorul intre mine si fosta mea colega. Microprocesorul era un 8080 si sistemul de operare CP/M. In partea de jos se vad cele patru unitati de floppy disk de 8inch (20cm!!!). Din fabrica lucrai doar pe o parte a floppy-ului, dar cu ajutorul unei preducele si a unui ciocan puteai face inca doua gaurele pe verso in invelisul protector din plastic si astfel se putea lucra pe ambele parti. In partea de sus se vede unitatea de banda de productie bulgareasca. Dupa montarea rolei si inchiderea usii pornea o pompa ce scotea aerul din cavitate. Forta era apreciabila si vedeai cum acest masiv "dulap" incepe sa "danseze". De acest calculator am legat 16 monitoare. Si tot atatea fete angajate in productie le butonau in doua schimburi. Tastaturile erau RDG-iste tip Robotron (destul de bune) si autohtone produse de Feper. Conectorii de sub taste erau produsi la Conect si se uzau foarte repede. Zilnic schimbam trei, patru conectori. Plictisit de chestia asta, le-am invatat si pe fete sa schimbe conectorii si se descurcau destul de bine.

Ce puteai sa faci cu un astfel de computer? Nici nu mai conteaza. In vremea aceea nu erau multi fericiti care sa aiba computere pe mana. Si asta se intampla la Campina intr-o fabrica unde barbatii puteau fi numarati pe degete.

N.B. In coltul din dreapta sus se vede o fotografie de reclama pentru Adesgo. Sigur a fost realizata de dl. Dan Badescu. Pe vremea aceea noi nu ne cunosteam, dar o tara intreaga ii cunostea fotografiile cu fete dragute.

Baieti gospodari