Florin Andreescu: august 2012

vineri, 24 august 2012

Flashback: clişee voalate din Epoca de Aur şi anii tranziţiei - recenzie

Un distins si, totodata, misterios domn, Sorin D., imi trimite o recenzie a cartii Flashback: clişee voalate din Epoca de Aur şi anii tranziţiei. Imi face placere sa public acest text avand in vedere ca sunt putini cei ce-si astern pe hartie gandurile dupa ce au savurat o carte cu fotografii. Il mai astept pe misteriosul domn Sorin D. si cu alte pareri critice.

Florin Andreescu, Flashback: clişee voalate din

Epoca de Aur şi anii tranziţiei, Bucureşti: Ad Libri,

2009, 27x21 cm, 150g/mp, Hardcover, text în română,

engleză şi franceză, 156 pag., ISBN 978-606-8050-11-9.

Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi,

cutii de chibrituri, pisici,

tramvaie câteodată, cozi la făină,

gărgăriţe, sticle goale, discursuri,

imagini lungite de televizor,

gândaci de Colorado, benzină,

steguleţe, portrete cunoscute,

Cupa Campionilor Europeni,

maşini cu butelii, mere refuzate la export,

ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,

întâmpinări la aeroport, cico, batoane,

Salam Bucureşti, iaurt dietetic,

ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,

zvonuri, serialul de sâmbătă seara,

cafea cu înlocuitori,

lupta popoarelor pentru pace, coruri,

producţia la hectar, Gerovital, aniversări,

compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,

vin de regiune superior, adidaşi,

bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,

peşte oceanic, Cântarea României,

totul.

Totul (poezie publicată de Ana Blandiana în anul 1984 în revista „Amfiteatru”, în cadrul unui grupaj care a dus la interzicerea poetei de către autorităţile comuniste).

Memoria, încă din Antichitate, a fost considerată o facultate preţioasă, uneori cea mai preţioasă, fiind intrinsec legată de trecut. Oamenii, dorind să păstreze cu orice preţ trecutul, s-au folosit de orice instrument (pictură, grafică, desen, imagine).

Aşa se şi explică de ce la începutul secolului al XX-lea, fotografiile de cabinet (aşa-zisele portrete) erau atât de populare. Singur, în grup, cu familia, în costum popular; bogaţi sau săraci, domni, doamne şi copii stau fix şi privesc din studioul special amenajat... un privitor inexistent. Portretele rezultate sunt trimise ca simple amintiri cu mesaje scurte, intime în interior de cărţi sau, mai simplu, sunt fixate în rame, pentru a marca timpul.

Imaginea (afiş, grafică, graffittti ş.a.) se adresează oricui, dar este mai puţin interactivă. Acesta este şi pardoxul care-l cuprinde. Cel mai important este mesajul său lingvistic, care îl însoţeşte şi completează.

Problema se leagă în mod constructiv de definirea limbajului vizual, prin o (re)valorificare a criteriului estetic. Modul în care imaginea semnifică sau are un sens a dus la hemeneutica celui care priveşte. Prin fotografie şi cinema, dar mai ales prin fotografie, artele vizuale (noile arte media) se modifică şi se democratizează.

Mulţi autori, încă de la apariţia sa recentă, definesc fotografia (înţeleasă strict ca „imagine”) un „regres cultural” faţă de cuvânt, lectură. Este de ajuns să privim ilustraţiile unei cărţi, să ne facem idee asupra conţinutului. Dar ideea nu substituie sensul.

Totuşi, arta fotografică, care se (în)depărtează de „comercial” şi de o certă doză de „propagandă” dezvăluie un alt sens. Un alt sens, deosebit regăsim în albumul retrospectiv semnat de Florin Andreescu.

Florin Andreescu, editorul, ne propune un album de fotografii alb-negru la o calitate (tipografică) demnă de luat în serios, comparabilă cu albume similare oferite de Tashen. Lumea vizată este cea înscrisă pe copertă: anii 1975-1995. Tematic, albumul se înscrie în linia deschisă de arhitectul şi artistul Andrei Pandele cu albumul „Fotografii interzise şi imagini pesonale” (Compania, 2007). Spre deosebire de Andrei Pandele, acest flashback surprinde mai mult decât

Bucureştiul în ultimele decenii ale epocii de aur.

Florin Andreescu, fotograful, ne oferă o imagine melancolică a unei lumi „minunate”, acea a copilăriei noastre în comunism (pe care l-a trăit jumătate din viaţă), dar şi o scurtă „introducere” în capitalism („anii tranziţiei”), la nivel simbolic similar...

Sunt acele imagini, dar mai ales portretele acelea... ca de exemplu (...), ochii cu acel aer de mirişte, de regăsit în picturile unui artist precum Sorin Ilfoveanu, în care se întrevede acea cuminţenie a pământului...

1983/ Culegători de varză/ Cabbage-picking/ La cueillette des choux

Bunica, satul, ....obiectele singulare aflate pe rafturile unui mat, acele fragmente parcă culese dintr-un univers bucolic din care autorul pare că a evadat, dar nu l-a uitat...

Bucuria traiului la oraş aduce cu sine o bucurie stranie: blocurile-ruină, străzile „de ţără”, gunoiul, câinii vagabonţi, cozile (de orice fel), afişele electorale, „belşugul” din magazine... aproape un confort greu de descris în cuvinte. De aceea imaginea rescrie acest demers, fiind un suport.

Sorin D.

http://www.poezie.ro/index.php/essay/14013057/index.html