Până duminică vă așteptăm la Bookfest! 2022
Între 1 și 5 iunie 2022 ne găsiți la Romexpo, Pavilion B2, București.
Intrarea liberă.
Program:
Miercuri, 1 iunie: 10:00 – 20:00
Joi, 2 iunie: 10:00 – 20:00
Vineri, 3 iunie: 10:00 – 21:00
Sâmbătă, 4 iunie: 10:00 – 21:00
Duminică, 5 iunie: 10:00 – 20:00
Același subiect, texte diferite, fotografii up-datate mereu! Zău că nu știu când au trecut 20 de ani! Da, prima ediție a cărții “Delta Dunării” a apărut în 2002 și a fost un șoc pe piața autohtonă a albumelor de fotografie. Atunci am tipărit la Debrecen (Hu), pentru că la acea vreme prin tipografiile de la noi cam lipsea tehnologia modernă și se mai și furau cărți din tiraj. A fost o carte cu fotografii 100% argentice.
La scurtă vreme de la apariție m-au contactat niște biologi din Slovacia cu care am făcut schimb de albume, pentru că și ei scoseseră o carte pe aceeași temă, după o documentare științifică începută prin anii '80. A urmat apariția versiunii în limba japoneză. Cu ocazia unei ceremonii oficiale, cartea a fost înmânată însuși Împăratului Japoniei.
Apariția fotografiei digitale a dus la realizarea altor cărți complet noi, la un nou printing house, de data asta în București, la Arta Grafică.
De mâine găsiți în librării noua carte “Delta Dunării”. Calitatea tiparului e de mare clasă și albumul poate sta, cu succes, pe lângă cele mai fițoase albume de fotografie apărute prin lume. Respectul meu merge către tipografii de la Arta Grafică și către cei care au făcut ca tehnologiile state of the art să fie disponibile și în București.
Colaboratorii mei apropiați care au lucrat la această apariție editorială sunt: Dana Ciolcă (autoarea textului), Alistair Ian Blyth (autorul versiunii în limba engleză), Vali Craina (design) și colectivul anonim de la Ad Libri, care trudește pentru ca toate cărțile mele să ajungă în biblioteca dumneavoastră.
V-a fost dor de caprele negre? Am trecut eu pe la ele, așa, cu recensământul!
Munții Bucegi #muntiibucegi #parculnaturalbucegi
Ne-am cunoscut datorită prietenului comun Florin Paraschiv. Chiar dacă eram din generații diferite, din primul moment am simțit o simpatie reciprocă care ne-a făcut să păstrăm legătura până în ultimele zile. Va rămâne memorabilă seara petrecută în studioul meu, când Viorel, cu multă căldură, sinceritate și onestitate, și-a povestit viața în fața camerei de luat vederi. Cu bucurie îmi trimitea informații despre show-ul fotografic retrospectiv pe care l-a avut toamna trecută la NY. Și-ar fi dorit mult ca această expoziție să ajungă și la București și să-și reîntâlnească prietenii din țară.
Drum bun în lumina veșnică, Viorel!
