Dupa toamna

Am plecat dupa toamna, dar n-am gasit-o.

Nu-mi dau seama daca am plecat prea devreme sau prea tarziu.

Metropolis

In urma cu cateva zile am vazut filmul lui Fritz Lang "Metropolis". Realizat in 1927, filmul este prezentat astazi in editie adaugita si digitalizata. In 2008 s-a descoperit o copie pe 16mm la Buenos Aires. Astfel s-a putut completa filmul cu aprox. 30 de minute, facand coerente personajele si actiunile. Filmul este perfect pentru tarile cu dictatura de stanga sau de dreapta, pentru comunism, pentru capitalism, dar si pentru tarile cu economie emergenta. Opera clasica impresioneaza si publicul anului 2010, iar faptul ca in sala nu a mai ramas liber niciun loc tine loc de orice comentariu. Din pacate proiectia nu a avut loc la Bucuresti. Institutul filmului din Dublin are patru sali de proiectie, un restaurant, un magazin unde se vand filme si un wc foarte frecventat. Zi de zi, seara de seara era full cu public. La filme, la restaurant, la o berica, la o sueta. Rulau filme din anii 40, dar majoritatea erau din 2009 si 2010. La Coming soon se anunta un film realizat la Vaslui. A fost un mare moment de bucurie patriotica sa vad rasplatita stradania cineastilor romani.

Dar sa revenim si pe plaiurile mioritice. Primesc zile trecute un mail de la Radu Flyingmonk din NY: "Am vazut Marti, dupa Craciun si este extraordinar. Trebuie sa-l vezi neaparat". Intreb pe cineva de langa mine, in ale carei gusturi am incredere, daca l-a vazut. "Nu l-am vazut, dar mi s-a spus ca-i o porcarie". Ei sa fie, imi zic, trebuie sa ma conving singur. Asa ca m-am dus la Marti...., dar la casa casierita imi zice stanjenita: "Stiti, nu prea e recomandat sa intrati cu copilul, sunt niste secvente si un limbaj...". Ok, ma duc peste drum unde rula Morgen. Intreb casierita si-mi zice ca nu-i nicio problema. Poveste simpla, dar mult vizual ce sensibilizeaza. Imi place umanismul degajat si remarc cu placere ca cei aprox. 60 de spectatori reactioneaza pozitiv. Apoi imi gasesc timp si pentru a merge la Marti..., de data asta singur. Film de stare. In urma cu patru decenii se mergea la Love Story cu bilet cumparat de la bisnitari. Astazi mergem la un love story in trei cu bilet cumparat de la casierie. Mare pacat ca salile noastre de cinema nu sunt animate ca la irlandezi. O remarca speciala pentru pelicula Fuji prelucrata la Budapesta. Apoi o meteahna veche a filmelor romanesti: personajele trebuie sa pufaie din tigara incontinuu. Ca un antifumator inrait nu pot decat sa protestez vehement. Iar despre calitatea sunetului, simplul fapt ca sunt portiuni neinteligibile ma determina sa afirm ca iarasi e o problema a trecutului. Dar cei vechi s-au retras sau s-au facut fotografi si astazi sunt oameni tineri si vad ca mixajul se face pe afara, dar fara a fi si saltul de calitate. Asta doar asa, ca o mica rautate, ca sa nu spun ca m-am simtit bine la doua filme romanesti.

De ce...

De ce nu va uitati la dreapta?

Fly

Luni seara am vazut serialul preferat pe canalul NG: "Dezastre in aer". Apoi m-am urcat in avioane si ca sa treaca vremea am facut poze pe geam. De regula nu prind locul de la geam, dar mai sunt si exceptii. Mi-ar fi placut sa ma fac pilot, dar nu cred ca m-as fi acomodat cu spatiul de lucru. Constructorii nu prea se gandesc si la cei inalti.


Direle nu sunt semne ceresti ci avioane pe cerul aglomerat al Europei.

Dedicatie pentru doritorii de aparate rare si exclusive. Mult succes cu amortizarea sculei pe piata autohtona. Mai vreti si pretul obiectivelor?

Nikon la trei ani

Nikon renunta la scutece pentru ca a facut trei ani. In Romania, bineinteles. Asa ca de la petreceri cu staif s-a ajuns la un big party unde cu greu gasesti si cunoscuti. Pentru ca s-a organizat sub cupola Circului chiar ca a fost circ. La intrare am primit o hartie in care sub semnatura ne angajam sa nu publicam fotografiile facute artistilor. Parca eram cu o trupa de 200 diabetici in vizita la fabrica de dulciuri.

Trecand peste acest amanunt tipic romanesc pot sa caracterizez intalnirea prin consumerism. Si pentru ca acest cuvant nou al limbii romane are doua intelesuri am sa dau si a doua varianta agreata de unii lingvisti: consumism.

Spre sfarsitul anilor 70, cand faceam primii pasi in fotografie, Nikon reprezenta pentru mine treapta cea mai de sus in materie de aparate fotografice. Iata ca au trecut destui ani de atunci si inca nu mi-am putut permite acest brand. Astept sa-mi vina randul la croaziera spatiala si atunci cu siguranta voi fi obligat sa folosesc numai Nikon.

Si pentru ca vorbeam de interdictii fotografice dau si eu o fotografie cu o coroana regala. In vara ce tocmai a trecut am fotografiat in doua tari scandinave bijuteriile coroanei. Cei ce le pazeau erau tare relaxati si nu m-au pus sa semnez hartii sau sa raspund la intrebari stupide.

Iar in materie de aparate foto am ajuns la concluzia ca cel mai bine pentru timpuri de criza e sa folosesti aparate mici. Nu de alta, dar ajuta la sanatate si la bugete subtirele.

P.S.

1. Daca aveam cumva interdictie la a fotografia si umbrele artistilor imi cer iertare si promit ca am sa sterg pozele si n-am sa mai comit astfel de greseli.

2. In parcul de langa circ sunt mai multe locuri de joaca pentru copii. Am fost si eu acolo ca sa-mi fotografiez copilul si m-am trezit inconjurat de o armata de copilasi care se ofereau drept modele. Poate ca la urmatoarele evenimente Nikon organizatorii vor avea mai multa imaginatie pentru a da satisfactie hoardelor de fotografi.