vineri, 30 martie 2012

La cafeaua de dimineata cu Rob Heyman


Rob Heyman este un batranel simpatic, foarte energic si dornic sa-si impartaseasca experienta. Peste toate aceste calitati face si niste fotografii care te determina imediat sa bagi mana in buzunar si sa-i platesti portretele cu care vei defila de-a lungul vietii. Vazandu-l lipsit de fite si cu un aparat de fotografiat caruia ii curata lentila frontala cu puloverul poti afirma fara niciun dubiu ca nu-i de pe Dambovita. Omul a venit tocmai din Australia gratie eforturilor celor de la Epson si ale altor prieteni fotografi pe care-i are prin Romania. Ne-a vorbit cu sinceritate despre gusturilor clientilor, despre putinele taxe care le plateste, despre viata linistita din acel tinut arid si in continuu ne-a proiectat imagini. I-am vorbit si noi despre obiceiurile noastre si despre portretele care se fac cu mortul pus in cosciug si rezemat de peretele casei. Nu stiu cat a inteles el din cultura noastra milenara, dar a vazut ca avem pielea alba, o capitala atractiva, masini bengoase pe sosele si bodyguarzi care-ti interzic sa declansezi.

Pentru cine nu stie am sa spun un secret: Australia are un mare deficit de barbati. Asa ca-n ultimii ani autoritatile au aprobat importul unui numar mare de barbati din estul Europei, cu studii superioare si cu look tocmai bun pentru blondele planturoase autohtone. Si cand te gandesti ca in urma cu doua sute de ani Regina a ordonat trimiterea unui vapor plin cu femei cu apucaturi lumesti spre indepartata Australie! Asa ca cine mai e la varsta aventurii poate sa se imbarce spre Australia. Ceilalti vom trai in liniste si pace pe plaiurile mioritice si in fiecare dimineata vom verifica netul ca sa vedem ce portrete a mai facut Rob.














6 comentarii:

  1. ..o intimplare cum imi mai doresc ...! privilegiul de a-l cunoaste si placerea de a dialoga despre fotografie,portret ,viata ,taxe si profit....despre momente si stari....

    multumesc pentru fotografii Florin

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Boier Florin. Mereu am spus că la București, din când în când se întâmplă câte ceva. Sincer, mă roade invidia, chiar dacă azi am avut, fotografic vorbind, o zi plină!

    RăspundețiȘtergere
  3. wow...impartasesc invidia provinciala a lui Ozo..chiar daca am cunscut-o pe Mary Cornelius, un fotograf excelent si un dresor de cai pe masura, reusind sa stabilesc cu ea o "intalnire" fotografica si cu toate ca saptamana viitoare merg sa pozez orasul ploilor, Seattle..va invidiez domnilor..
    la cat mai multe astfel de intalniri !

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca mai degraba ar fi "invidie de provincie"decit "provinciala",deci subscriu oarecum pe "lista de invidii"....apoi imi pun intrebarea,de ce in provincie "nu"?si cred ca e vorba de o stare de spirit "provinciala"decit de conditii obiective...Cel mai mare festival de fotografie e in Franta .dar nu e la Paris....ci in provincie

    RăspundețiȘtergere
  5. erata : "... cred ca e vorba MAI DEGRABA...de o stare "

    RăspundețiȘtergere
  6. "imi pun intrebarea,de ce in provincie "nu"?"
    pentru c-am luat-o ca pe un "dat"...
    "asa trebuie".. evenimentele importante, cu persoane importante,se petreac doar la capitala...
    va sparge cineva, candva si prejudecata aceasta...sper...

    RăspundețiȘtergere