Am fost întrebat despre eclipsa de lună de vineri dimineața. Da, am vrut să admir luna la apus și primele minute de eclipsă, având la dispoziție doar 30 de minute, dată fiind localizarea mea în București. În concluzie, am fost să văd eclipsa care n-a fost, ca să citez titlul unui valoros film românesc (vezi Netflix). Dar, cu siguranță, sunt unicul pământean care s-a uitat după eclipsă de pe un refugiu de tramvai. În acel loc erau aliniatele planetele pentru mine. Începutul penumbrei nu l-am zărit, dar apusul lunii a fost interesant, mai ales când a intrat în norii aflați la orizont. În plus, spectacolul dimineții este fantastic. Bucureștenii morocănoși și tăcuți se îndreptau spre scârbiciu, vatmanii se uitau cu nedumerire spre trepiedul și aparatul meu foto, iar automobiliștii frânau de zor, crezând că sunt omu’ cu radaru’. Ca să mă pot bucura totuși de fenomenul astronomic, acasă m-am teleportat într-o transmisiune live la Griffith Observatory, pentru că mi-a plăcut tare mult acolo în urmă cu câțiva ani. Așa că nu voi bifa această eclipsă de lună și voi rămâne doar cu amintirile din 2011. Referitor la eclipsele totale de soare stau mai bine, având pe răboj patru observate, pe patru continente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu