După alegerile din 20 mai 1990 și cele din 1992, angoasa pusese stăpânire pe mine, deoarece nu vedeam niciun viitor printre cei mulți care nu gândeau ca mine. Soluția era să părăsesc acest spațiu geografic, dar acum treizeci și cinci de ani și această opțiune era dificilă. Am rămas cu convingerea că pot pune umărul la clădirea capitalismului, dacă generația înaintașă clădise comunismul. În 2000 mi-am mușcat limba și am votat împotriva extremismului. Privind retrospectiv istoria acestor 35 de ani nu pot spune că a ieșit rău, dar putea fi mult, mult mai bine. Desprinderea mentală de spațiul balcanic e dificilă, iar metehnele sunt deja intrate în ADN-ul nostru. De multe ori mă întreb oare în ce fel de țară și-ar dori să trăiască românii? Și cum ar trebui să fie politicienii de la butoane? Și cât să muncim? Sper ca generațiile viitoare să poată răspunde corect, căci leatul meu se duce deja pe apa Sâmbetei.
Imaginile postate au fost realizate în scop profesional în anii 1990 - 1992. Au fost luni de zile în care am avut și câte trei locuri de muncă, căci nu erau vremuri ușoare, dar fotografia mi-a oferit mereu plăcere, satisfacție sau m-a scos din greutăți financiare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu