Cu ani in urma intalnirile de la AAF erau tulburate de Pandele. Fire dificila si irascibila, greu de comunicat cu el, cateodata arogant iar alteori mielusel, reprezinta perfect tipul cu care e bine sa n-ai de-a face. La plecarea din sediul de pe Brezoianu mai stateam pe strada cu el de vorba de unele, de altele. Discutiile puteau dura doua minute dar, de regula, se prelungeau si doua ore. Avea obiceiul sa-ti intinda mana, sa te stranga bine si apoi sa ti-o balangane in semn de ramas bun pret de zece minute. Convorbirile erau destul de incoerente; asa sunt unii, nu se pot canaliza pe o idee. Tin minte ca l-am intrebat odata de ce nu printeaza pozele despre care tot imi povestea. "Asta o sa fac la pensie" mi-a replicat taios. Cine se gandea atunci la pensie! Iata ca Pandele a ajuns pensionar si este unul fericit intr-o tara unde pensionarii sufera cumplit. El sta si mareste pozele de demult si ne invita la expozitii. Pentru ca tot se apropie alegerile eu l-as alege pe Pandele drept model pentru ilustrarea vietii fericite a pensionarilor din Romania. Nu cred ca i-ar displacea!
In foto: fotograful Pandele pe vremea cand credea in arhitectura!
Buna Florine!
RăspundețiȘtergereEram la curent cu riguroasele albume pe care le scoti, insa, nu stiam ca ai un blog; ma bucur ca l-am descoperit! Este impresionanta munca ta!
In privinta lui Pandele; chiar un caz fericit. Pirn postarea asta m-ai pus pe ganduri; oare cati dintre noi o sa aiba la pensie linistea si starea sa se ocupe de toate nefacutele ravnite pana atunci!?...realizez, o data-n plus, ca trebuie sa "lucrez" serios in sensul asta.
Te rog frumos sa-mi dai amanute despre expozitia pe care am inteles ca o s-o ai luna viitore.
Tinem legatura!
Toate' bune!
tibbytibar@yahoo.com
http://tibbytibar.blogspot.com