La multi ani!

Mos Craciun vs. Radu

Canon G9, 15fps

Rezolutie mai buna aveti pe Vimeo

Craciun fericit

Reintalniri memorabile

Intru sa vad expozitia Robert Capa de la Centrul Cultural Maghiar si cineva ma trage de maneca. E Radu Igazsag. Ne stim de la inceputul anilor '80. Fotoclubul Universitatea din Cluj aduna iubitori de fotografie din toata tara. Multe din prieteniile de atunci mai dainuie si-n ziua de azi.

Apoi Radu a venit in Bucuresti devenind un cineast de exceptie. La inceputul anilor '90 am fost colegi la noua sectie Multimedia de la ATF. Cand reusesc sa ma strecor pe la diverse evenimente bucurestene e imposibil sa nu dau de Radu. Mi-am dat seama si ca este o persoana ce viziteaza des librariile. Nici nu e greu sa dea de mine pe acolo.

N-am avut ocazia sa ajung la NY pentru a vedea celebra valiza mexicana, dar iata ca si-n Bucuresti se pot organiza expozitii memorabile. Iar in primavara 2010 acelasi centru cultural a gazduit expozitia Brassai. Concluzia e ca se poate.

La final am mai povestit cu Radu si domnul director pe teme fotografice. Am aflat ca pe 21 ianuarie 2011 se va organiza o seara Capa. N-am sa lipsesc. O alta expozitie surpriza este pregatita pentru anul ce va sosi curand.

Si incet, incet nemultumirea mea de provincial ce nu gaseste viata fotografica in orasul de resedinta incepe sa dispara.La doar un kilometru asteapta sa fie vazute fotografiile lui Jan Saudek.

A reaparut Mos Craciun

A reaparut Mos Craciun printre noi. Ne-a comunicat ca mai zaboveste vreo doua saptamani. Sper ca macar craciunitele sa ramana mai mult timp in jurul nostru.

A fost si Gaudeamus 2010

La final de Gaudeamus iti lingi ranile dupa efortul depus si nu poti decat sa multumesti clientilor fideli, celor care te-au descoperit, celor care nu te-au descoperit, iubitorilor de fotografie, iubitorilor de calatorii, celor ce ne-au dat sfaturi intelepte, celor ce mereu ne dau peste bot, ignorantilor, celor ce fac pe desteptii, celor ce te compatimesc, celor care s-au bucurat de preturi reduse, dusmanilor stiuti si nestiuti, pensionarilor ce mai scriu felicitari si tuturor celor ce ar fi dorit sa ne vada dar care n-au apucat.

Am si o veste proasta pentru mine: atunci cand se vand carti trebuie sa merg la munca ca sa mai produc altele.

Traditionala fotografie cu Arpad.

Noi il ascultam pe Mihnea ce ne povestea primul sau proiect editorial despre planete si galaxii.

Cartile inseamna si muschi.

Si-n acest an am primit vizita fetelor frumoase si iubitoare de natura.

Zambetul fetelor extenuate

Traiasca pensionarii, ultimii cumparatori de felicitari.

Mereu albumele mele au incitat...

Imagini mai putin stiute despre lumea cartilor.

Viata printre cutii de carton.

Cei ce nu sunt cuminti raman sa stinga lumina...

Oameni, locuri si istorii

Albumul este pe piata din luna august si a starnit interes inca de la inceput. In primul rand datorita dimensiunii si greutatii. Apoi au inceput sa sune telefoanele de la prieteni, amici si cunoscuti care au bunul obicei de a intra prin librarii. Faptul ca mi-au adresat felicitari m-a bucurat cu toate ca eu "cam fug" de astfel de momente. Din acest motiv nici nu prea organizez lansari. Nu datorita fitelor ci pentru ca-mi place sa stau in spatele camerei de luat vederi si sa fiu discret in masura in care imi permite si fizicul.

Cartea are 368 de pagini, iar formatul este de 29,5 x 35 cm. Normal ca are coperta cartonata si panzata si intra intr-un slipcase. In final cartea se introduce intr-o cutie alba de carton ondulat pentru a putea fi transportata in conditii sigure.

Imaginile sunt din ultimii ani si full page. 182 fotografii din care doar 6 sunt trase pe film. Cele 5 luni petrecute in fata computerului reprezinta acea "truda" care nu se vede niciodata. Toti ma invidiaza doar pentru momentele in care stau in "varf de munte". Adaug si cateva imagini inedite pentru a vedea ce inseamna cartea. Si depozitare, transport, manipulare. Apoi urmeaza vanzarea care nu e altceva decat incununarea tuturor acestor eforturi. Despre partea financiara n-am sa vorbesc acum deoarece ea reprezinta o adevarata "gaura neagra".

Am spus mai sus ca nu fac decat rar lansari. Dar fac lansari private. Regula este sa vina Dan Dinescu si sa lasam momentele festive pentru alte vremuri si sa trecem direct la critici. A fost un bun prilej ca sa sarbatorim cartea si altceva pe care deocamdata nu-l comunic. Un vin nobil, rosu si sec nu face decat sa starneasca o discutie despre fotografie.

Pentru aceasta carte am mai avut cateva lansari private deoarece m-au solicitat cativa prieteni.

Ori daca oamenii vor sa vada fotografie nu este decat un lucru foarte bun. Si eu la randul meu sunt un mare consumator si colectionar de albume fotografice.

Cu toate aceste ganduri cartea n-ar fi acum in librarii fara efortul colaboratorilor mei directi:

-Mariana si Alistair care s-au luptat cu cuvintele;

-Vali care inca ma mai suporta si cu care ma conversez doar la ore tarzii in noapte;

-Dana care s-a mai luptat odata cu cuvintele celor de mai sus;

-Cristina, Dan, Dana si Sandu care se lupta fizic cu cartile zi de zi;

-Radu si Andreea care freaca mouse-ul precum plachiurile pantofilor;

-Apoi prietenii mei de peste mari si tari care imi satisfac orice capriciu tehnic si pe care ard de nerabdare sa-i vizitez la fel cum si ei vor sa ma viziteze in Bucuresti.

Mai am doua persoane dragi de nominalizat care de multa vreme nu-si mai fac probleme cand ajung acasa doar la orele cand ei dorm. Doar ma intorc de la munca.

Asa ca despre oameni v-am povestit, locurile o sa le vizitati singuri, iar restul e doar istorie.

P.S. Doar pentru cei curiosi si care au probleme existentiale: Inca nu ploua la mine in casa, dar am dorit ca acel props sa ne fereasca de timpuri grele si mai putin favorabile fotografiei.