Oameni, locuri si istorii

Albumul este pe piata din luna august si a starnit interes inca de la inceput. In primul rand datorita dimensiunii si greutatii. Apoi au inceput sa sune telefoanele de la prieteni, amici si cunoscuti care au bunul obicei de a intra prin librarii. Faptul ca mi-au adresat felicitari m-a bucurat cu toate ca eu "cam fug" de astfel de momente. Din acest motiv nici nu prea organizez lansari. Nu datorita fitelor ci pentru ca-mi place sa stau in spatele camerei de luat vederi si sa fiu discret in masura in care imi permite si fizicul.

Cartea are 368 de pagini, iar formatul este de 29,5 x 35 cm. Normal ca are coperta cartonata si panzata si intra intr-un slipcase. In final cartea se introduce intr-o cutie alba de carton ondulat pentru a putea fi transportata in conditii sigure.

Imaginile sunt din ultimii ani si full page. 182 fotografii din care doar 6 sunt trase pe film. Cele 5 luni petrecute in fata computerului reprezinta acea "truda" care nu se vede niciodata. Toti ma invidiaza doar pentru momentele in care stau in "varf de munte". Adaug si cateva imagini inedite pentru a vedea ce inseamna cartea. Si depozitare, transport, manipulare. Apoi urmeaza vanzarea care nu e altceva decat incununarea tuturor acestor eforturi. Despre partea financiara n-am sa vorbesc acum deoarece ea reprezinta o adevarata "gaura neagra".

Am spus mai sus ca nu fac decat rar lansari. Dar fac lansari private. Regula este sa vina Dan Dinescu si sa lasam momentele festive pentru alte vremuri si sa trecem direct la critici. A fost un bun prilej ca sa sarbatorim cartea si altceva pe care deocamdata nu-l comunic. Un vin nobil, rosu si sec nu face decat sa starneasca o discutie despre fotografie.

Pentru aceasta carte am mai avut cateva lansari private deoarece m-au solicitat cativa prieteni.

Ori daca oamenii vor sa vada fotografie nu este decat un lucru foarte bun. Si eu la randul meu sunt un mare consumator si colectionar de albume fotografice.

Cu toate aceste ganduri cartea n-ar fi acum in librarii fara efortul colaboratorilor mei directi:

-Mariana si Alistair care s-au luptat cu cuvintele;

-Vali care inca ma mai suporta si cu care ma conversez doar la ore tarzii in noapte;

-Dana care s-a mai luptat odata cu cuvintele celor de mai sus;

-Cristina, Dan, Dana si Sandu care se lupta fizic cu cartile zi de zi;

-Radu si Andreea care freaca mouse-ul precum plachiurile pantofilor;

-Apoi prietenii mei de peste mari si tari care imi satisfac orice capriciu tehnic si pe care ard de nerabdare sa-i vizitez la fel cum si ei vor sa ma viziteze in Bucuresti.

Mai am doua persoane dragi de nominalizat care de multa vreme nu-si mai fac probleme cand ajung acasa doar la orele cand ei dorm. Doar ma intorc de la munca.

Asa ca despre oameni v-am povestit, locurile o sa le vizitati singuri, iar restul e doar istorie.

P.S. Doar pentru cei curiosi si care au probleme existentiale: Inca nu ploua la mine in casa, dar am dorit ca acel props sa ne fereasca de timpuri grele si mai putin favorabile fotografiei.