Nu stiu cine este Mihaela, dar a inteles perfect intentiile mele.
Aveam impresia ca toti copiii buni pleaca din tara. Sper ca macar Mihaela sa ramana pentru ca avem nevoie de tineri care gandesc ca ea.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
..ai avut parte de o cronica precum apa de izvor care tisneste din stinca ...! prima impresie si prima revelatie in timpul unui eveniment sunt kaviar pentru fotografii creatori ...dar mai ales pentru un eveniment de gen ...! frumoase ginduri asternute in public...!
RăspundețiȘtergere..nu stiu nici eu cine este Mihaela ..! oricum ai cistigat un prieten in ale fotografiei .....
Excelenta cronica Mihaelei, iar interviul dat de Mihnea m-a convins ca ai deja "concurenta" in casa :)...
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca nu am ajuns la vernisaj, eram pe coclauri pe undeva prin Valea Marului.
Domnule Florin Andreescu, apreciez mult faptul ca mi-ati raspuns la curiozitatile mele naive. Am citit ce ati scris despre strada Ulierului si imi dau seama ca merita sa fac plimbari mai domoale prin Ploiesti, sa incerc sa suprapun de pilda fotografia aceea calda a stradutei cu Catedrala peste peisajul actual.
RăspundețiȘtergereNu mai sunt chiar un copil (cronologic vorbind), aveam 10 ani la revolutie, poate tocmai de-asta am gasit atat de interesanta Flashback. Multumesc deci inca o data pentru imagini iar acum si pentru cuvinte.