Dupa aceasta proiectie de gala am jurat ca voi vedea doar filme la mall in proiectie digitala sau acasa, in compania unui blu-ray.
Mungiu isi merita pe deplin laurii Cannes-ului sau de aiurea. Ii inteleg sentimentele in urma premierei de la Patria. Dupa nenumarate proiectii civilizate din tari tot atat de civilizate, uite ca-n fata concitadinilor sai trebuie sa converteasca o proiectie digitala la una pe film. Si un sunet digital neinteligibil la un sunet optic inteligibil. Asta-i farmecul tarii din care-si trage seva inspiratiei sale!
Dupa premii importante, pe deplin meritate, probabil ca-n tara de origine va fi tot mai hulit si ignorat sau, de o comunitate restransa, apreciat si adulat. Asta-i pretul succesului si cu siguranta regizorul este calit in aceste lupte inevitabile.
Vara, pe arsita cumplita, sau iarna, pe geruri napraznice, prefer sa fotografiez intr-o solitudine perfecta. Adica singur, cu toate ca mereu sunt tras de maneca de tot felul de fani: "Nu ma iei si pe mine cu matale?". Asta ca sa respectam moldovenismele din film. Si prefer sa merg singur pe coclauri ca sa nu fac rau nimanui. Propria persoana chiar nu mai conteaza in fata vicisitudinilor pe care le implica fotografia in locatie. Si ma gandesc la nebunia lui Mungiu care a reusit sa adune o suta de oameni, adica o echipa de filmare, si s-o supuna la cazne grele pe dealurile Campinei. Adica tehnicieni si actori inzestrati. Toata stima pentru cei care mai cred in cinema si se sacrifica pe altarul celei de-a sapte arte.
Asa ca nu pot decat sa va recomand sa incurajati aceasta industrie romaneasca, una dintre putinele care ne-au mai ramas. Adica cinematografia. Mergand la acest film, prin pretul biletului platit, veti incuraja ceva made in Romania. La final, sunt convins ca veti intelege ceva mai mult despre taramul in care traiti.
P.S. Cu multi ani in urma, C. Mungiu mi-a fost student. Nu pot sa nu ma laud cu acest fapt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu