2 aprilie 2013. Tatal meu, prof. Octavian Andreescu implineste 87 de ani. Este o zi calda si un bun prilej de a merge impreuna pe la mosie. Natura sta sa renasca. Urc si pe dealuri. Intalnesc cunoscuti din copilarie. Planteaza pruni si aduna lemne. Sunt veseli, optimisti si drogati cu tuica. Am impresia ca sunt prin secolul XVIII si asta ma bucura enorm. Ce bine ma simt in Romania rurala si as vrea ca vremurile moderne sa nu apara niciodata!
miercuri, 3 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
RăspundețiȘtergeresa-i dea Dumnezeu sanatate si liniste
si sa se bucure si sa fie mindru de familia lui ,de baiat ..de nepot ..!
la multi ani ..!
Sanatate, seninatate, bucurii dlui Andreescu senior ! Privesc acest chip, in fapt acela al unui necunoscut pentru mine, si dincolo de ochii-i mijiti, parca prea obositi de lumina vietii scurse, incerc sa-i intrevad spectrul miilor si miilor de amintiri, visari, trairi, ginduri. Aparent asa ceva e practic imposibil.Doar daca nu ai avut sansa de-a fi avut un tata al carui ceas sa se fi oprit doar cu doua luni dinaintea celei de-a 90-a aniversari.Sau o mama care, cu voia adesea hainilor zei, va pasi in luna mai in cea de-a 90-a primavara, ori toamna ? a vietii.Nu e doar o figura de stil afirmatia ca o fiinta, un chip, ascund un univers.Constati asta cunoscind nemijlomit fiinte, dragi si iubitoare, responsabile, admirabile fiinte, stind alaturi de iubitii parinti. Citesti pe chipul tatalui, bunicului, strabunicului oboseala, resemnare, calm (izvorit din constiinta faptului ca preciptarea, alergatura-naintea propriului destin e hilara si inutila, el oricum luindu-te pe neasteptate),sobrietate pe de-o parte iar pe de alta intuiesti un navalnic tumult al experientelor personale consumate, (in)utile, generatoare de bucurii exprimate prin gingase sclipiri ale zimbetului rasarit inexplicabil printre ridatele buze.Sau subite intristari umbrind brutal chipul sub povara proeminentelor arcade si tot mai afundelor orbite.De parca fiinta insasi se pregateste de umila implozie eliberatoare de boli, suferinte, neputinte.Mai privesc odata chipul seniorului Andreescu si dintr-o data parca-i am in fata pe Celibidache.Sau Karajan.Ii privesc, asa cum o fac involuntar, spasit, cu mainile mamei, cuprinse pe briu, pentru a-i da parca putere, tandru asezate pe genunchii macinati de artroza ori impreunate crestin, sau divin poate.
RăspundețiȘtergereLa multi ani domnule Andreescu senior si sa aveti parte de caldura, iubire si dragoste din partea celor din preajma ! Mai mult ca sigur ca dupa 87 de ani nimic nu va puteti dori inafara de sanatate si aceste ,,lumesti nimicuri,, !
P.s. Doresc sa va revad portretul in dinamica, la 88-90-100 de ani si peste *(sa nu uit insa ca nu se stie daca acest privitor va mai fi fiind atunci, soarta, kharma, joaca cel mai adesea ciudate feste).La multi ani !
LPG
La multi ani !
RăspundețiȘtergereSa traiasca !
viviana Manolache
Ca tu esti mindru de tatal tau, e clar si feresc! Dar si tatal tau e mindru de tyne ? Hi Hi Hi Hi
ȘtergereSa traiasca sanatos si fericit multzi,foarte multzi ani de`acu`ncolo !
BB
ce reconfortant este să ştii că există oameni fericiţi! La Mulţi Ani tuturor celor pe care îi iubeşti!
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani ! , 90 poate chiar 100
RăspundețiȘtergerenoi3