Nu apucasem sa ma documentez dinainte despre viata fotografica din Budapesta. Dau o cautare pe google si aflu despre nenumarate expozitii. Cu usurinta aleg doua destinatii care sunt centrale si, culmea, pe aceeasi strada.
Arhitectura casei Mai Mano te frapeaza. Aici se afla Casa Fotografiei din Ungaria (www.maimano.hu). Cladirea veche de peste o suta de ani este bine conservata si aflu ca in urma cu doua decenii statul a investit in restaurare si organizarea acestei institutii de interes public.
Mai Mano a fost un portretist de copii si specialist in fotografie. In cele cateva librarii din oras pe care le-am vizitat memoria fotografica a lui Mano este pastrata de cateva albume tiparite in conditii grafice impecabile. Pentru ca este duminica, pot vizita doua expozitii si libraria. Expozitia centrala este a lui Marc Riboud – “Into the Orient, 1955-1958”. Cunosc bine activitatea fotografului, dar e o placere sa vezi imaginile pe viu. Nici macar nu eram nascut cand el strabatea Orientul.
Pe simeze erau si cateva scrisori (scrise de mana, cu toc cu penita) schimbate de fotograf si HCB. Probabil ca durata intre raspunsuri era de 2-3 luni. Citind din acele corespondente deducem de ce in ultima jumatate de secol numele Magnum este asociat cu varful aisbergului numit fotojurnalism. Ma uit peste locurile unde a fotografiat Riboud cu mai bine de jumate de secol in urma. In multe dintre acestea am ajuns si eu in ultimii ani, dar nu mai recunosc nimic. Parcurg cu emotie cele 70 de lucrari si incerc sa castig putina intimitate in fata fiecareia. Ma enerveaza la culme cand trebuie sa impart spatiul din fata fotografiei cu alti privitori. Si chiar daca era duminica dupa amiaza, cand lumea isi face siesta, vizitatorii se perindau prin Casa Fotografiei Ungare. La ultimul etaj vad studioul fotografului si cateva dintre aparatele sale si o expozitie a unui fotograf maghiar. El expune atat printuri, cat si imagini proiectate pe un TV de mari dimensiuni. E un bun prilej de a ma odihni pe un scaun si de a admira un frumos perete vitraliu. Va las sa descoperiti munca fotografului citind prezentarea sa, pe care o atasez.
Dar bucuria cea mare o constiutie vizitarea librariei. Mica si cocheta. Plina cu carti internationale si autohtone. Cartile de import le stiam si in mare parte le am ca un adevarat colectionar de albume de fotografie de calitate. Caut carti realizate de autohtoni si ma intereseaza perioada comunista. Intreb de Peter Korniss si gasesc doua albume in alb-negru. Unul dintre ele are doar imagini din Transilvania.
Mai aleg un album semnat Vadas Erno (1899-1962) si o carte exceptionala, care la ei se poate face, dar la noi, din pacate, nu are cine sa o faca. Este vorba de o istorie fotografica din anii 1956-2006. Va dau un link si un extras de pe un site:
Kivalasztott fenykepek Chosen Photographs
Baki Peter
Published by Hungarian Museum of Photography, 2006
376 pages richly illustrated with bw and coloured full page photos. In Hungarian and English. Book about Hungarian photography from 1956 to 2006
Cu un brat de carti grele ma retrag din casa lui Mai Mano si ma indrept cale de doua sute de metri catre institutia care poarta numele lui Capa. Dar povestea asta o lasam pentru maine.
