Pentru
cateva ore am reusit sa adun elita profesorilor ploiesteni de
altadata. Multa emotie, lacrimi, aduceri aminte pentru cei care au
calauzit zeci de generatii de elevi!
N-am
crezut ca va veni atata lume, astfel incat cocheta sala a Centrului
Dramatic Mythos s-a dovedit neincapatoare. S-au ocupat toate
scaunele, s-a stat pe jos, iar o parte din tineri au urmarit de dupa
colt un minuscul ecran al unei camere video. Din pacate cativa
doritori sa asiste la micul nostru spectacol au trebuit sa renunte
din lipsa de locuri. N-a fost un viciu de organizare! Este vorba doar
de starea salilor de spectacole din tara noastre unde nu se gasesc
fonduri necesare pentru a intretine, moderniza sau, de ce nu,
construi.
Sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor din
Ploiesti este inchisa, salile de cinematograf au disparut rand pe
rand (existau 7 sau 8 ecrane + o gradina in timpul adolescentei
mele), sala mare din Palatul Culturii este folosita doar de
politicieni.
Filmul a fost privit cu mult interes si pentru a va
transmite ceva din atmosfera de aseara postez cateva fotografii si o
corespondenta transmisa de la Paris de scriitorul Florin Toma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu