Atractia
pentru Piton de la Fournaise (Reunion) s-a declansat prin 2001 cand
ma aflam prin preajma lui, dar totusi departe...
De-a
lungul timpului au fost mai multe incercari de a ajunge acolo, dar nu
s-au concretizat.
Ei
bine, anul acesta, la inceputul lui februarie am plecat spre el si in
timp ce ma aflam prin avioane a inceput sa erupa! Special pentru
mine! Imi raspundea sentimentelor pe care i le nutream de atata
vreme! Dar ca orice dragoste puternica implinirea era totusi
departe... Sa ajung la el trebuia sa urc 2500m si vremea sa fie buna,
cu o vizibilitate impecabila.
Ca sa-mi creasca tensiunea si starea
de stres a aparut si ciclonul Carlos. Zilele treceau cu ploi
puternice, iar vantul nu te indemna la plimbari montane. Spre finalul
vacantei mi-am zis ca trebuie sa merg la vulcan, fie ce-o fi, chiar
daca era invaluit intr-o mare de nori!
In cele din urma, ca-n
povestile cu happy end, spre apus cerul s-a deschis si am pornit din
locul in care am lasat masina pe jos cale de 15km spre locul de
intalnire.La crepuscul mi s-a oferit vulcanul in toata splendoarea
lui si am avut impresia ca sta de vorba cu mine! Intoarcerea noaptea
de pe munte, la lumina telefonului, nici n-a mai contat. Radiam de
fericire!
Peste doua zile am vrut sa-l vad din nou. Dar de data
asta doar l-am auzit printr-o ploaie marunta, rece si o ceata deasa.
Dar tot fericit am fost!
P.S. Aseara, 27 februarie 2017, a incetat
eruptia vulcanului!
frumos ...nu am vazut pe viu niciodata un vulcan in eruptie ...!
RăspundețiȘtergere