O seara cu Andrei

Am petrecut o seara intreaga cu Andrei, cel care a stat patru ani de zile in coasta mea. Da, a fost colegul meu de clasa in timpul liceului si statea in banca din spatele meu. Asta se intampla la liceul Caragiale, cel adevarat, din Ploiesti, pentru ca aici a invatat marele dramaturg. Si Nichita!

Sigur i-a placut lui Andrei sa aiba in fata sa un asemena scut si sa se mai distreze pe la orele plicticoase. La finalul anilor '70, invatamintul suferea grav: se scosesera disciplinele umaniste si fusesera introduse discipline tehnice care nu aveau nicio legatura cu universul adolescentilor. Si colegul meu s-a distrat de minune, fiind astazi un eminent reprezentat al scolii romanesti de medicina, cu activitate dincolo de Atlantic.

L-am fotografiat cu o carte pe care i-am semnalat-o anul trecut si a dorit neaparat sa o aiba. Este o evocare despre un fotograf de mare succes pe vremea cand noi ne nasteam: Dan Er. Grigorescu Negropontes.

Mii de multumiri stimatei doamne Silvia Colfescu pentru aceasta aparitie editoriala, pentru frumoasa dedicatie din partea editorului si pentru nenumaratele sfaturi si indrumari profesionale primite inca din vremea cand ma gandeam sa demarez activitatile mele editoriale. Sarut mana, Doamna, si din partea mea, si a lui Andrei!

Nu cred ca fostul meu coleg a devenit pasionat de fotografie, nu prea are timp, dar il intereseaza orice marturie legata de familia generalului erou din Primul Razboi Mondial, Eremia Grigorescu.

Da, Andrei este descendent direct al generalului. Va dati seama ce mandru era cand profesorul de istorie din liceu ne preda faptele de vitejie ale romanilor din luptele de la Oituz, Marasti si Marasesti! Si alaturi de Andrei ne sporea si noua, colegilor, mandria fata de reprezentantii de seama ai neamului din care ne tragem!