Un aspect din viața palpitantă a fotografilor de wildlife sau Dr. Scami cu banda sa!
marți, 25 iunie 2019
joi, 20 iunie 2019
Parking
Să tot fie vreo patru sau cinci ani de când urmam un drum șerpuit și ascultam Radio România Cultural. O voce caldă povestea cu mult farmec și atenția mea s-a îndreptat spre fiecare cuvânt rostit din neantul radioului. Aflu că este scriitor, că a petrecut ani buni prin Spania și că se numește Marin Mălaicu-Hondari. Mai aflu că Tudor Giurgiu dorește să realizeze un film artistic după o carte de-a sa.
Anii au trecut, iar Tudor a terminat filmul care tocmai a intrat pe marile ecrane. Este un film despre dezrădăcinare și singurătate. Felul de a povesti cinematografic este ceva nou în peisajul cinematografic românesc, iar majoritatea actorilor sunt spanioli. Acțiunea are loc tot în Spania, locul unde milioane de români s-au dus pentru a-și găsi onoarea și demnitatea pierdute în țara mamă. Dar eroul din filmul “Parking” caută altceva. Ce anume? Mergeți să vedeți filmul și sigur nu o să regretați.
marți, 18 iunie 2019
După 30 de ani!
Ieri am primit doi saci cu cărți! Sunt o parte din cărțile, cataloagele, însemnările mele din anii '80.
Le-am crezut pierdute de multă vreme, dar fuseseră ascunse bine! Au stat timp de 30 de ani în golul destinat jaluzelei în casa părintească. Nu știu cum au ajuns acolo. De curând s-au montat jaluzele și au fost redescoperite!
Ani de zile am căutat prin anticariate cartea “Un fotograf de la sfârșitul veacului trecut”, dar nu am găsit-o. Azi am răsfoit-o după mai bine de 30 de ani.
Așa că pot afirma: O parte din cărțile mele de la sfârșitul veacului trecut!
vineri, 14 iunie 2019
joi, 13 iunie 2019
marți, 11 iunie 2019
Gladiatorii
Ați văzut vreodată cum arată niște gladiatori aruncați în arena plină cu lei înfometați? Ei bine, eu am văzut! Gladiatorii erau juniorii care au participat la cele patru baraje pentru stabilirea clasamentului final în urma căruia patru dintre ei vor reprezenta România la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Juniori și la Balcaniada de Informatică pentru Juniori. Două baraje s-au desfășurat în luna mai la Deva, iar ultimele două săptămâna trecută la Dorohoi.
La finalul fiecărui baraj, spectacolul era terifiant! Erau tăcuți, storși, vlăguiți, epuizați. Nu afișau nicio expresie pe fețele lor palide. Nici măcar primii clasați nu manifestau vreun semn de bucurie. Noroc cu profesorii și cu gazdele excelente care au organizat excursii prin județele Botoșani și Suceava, iar revenirea la normalitate se petrecea seara pe terenul de fotbal, unde se încingea o miuța ca-n... copilărie!
Vineri, după ultimul baraj, s-a desfășurat festivitatea de premiere. Dupa premierea participanților au primit diplome copiii voluntari de la liceul gazdă. Printr-un frumos gest colegial au asistat și numeroși elevi din localitate. Apoi a urmat o lunga lista de profesori, din domeniu sau nu, fără de care nu s-ar fi putut organiza această tabără pregătitoare. Chiar am fost impresionat de acești dascăli care profesează cu multă dăruire și devotament în ciuda, uneori, a lipsei de recunoșțință din partea societății. Și știu ce spun pentru că și eu sunt fiu de profesor, iar pașii destinului meu m-au purtat și pe mine vreme de un deceniu prin învățământul superior.
Trebuie menționat faptul că participanții, adică copiii, au fost cazați la o pensiune diferită de a profesorilor implicați în concurs pentru a nu exista niciun fel de suspiciune. Aici concursul este pe bune, cel mai bun câștigă. Nu se întâmplă ca la unele doctorate despre care ați tot aflat în ultimii ani din presă.
La finalul festivității s-a citit o listă cu foști elevi, astăzi studenți, care au rămas atașați de olimpiadă și au contribuit on-line. În dreptul fiecărui nume se auzea: Oxford, Oxford, Oxford... Adică locul unde activează ei astăzi.
Ce mai pot să adaug? God Save the Queen!
P.S.
În ceea ce ne privește, adică pe Mihnea, programul de vacanță este făcut, trebuie să se pregătească pentru participarea la cele două olimpiade deja menționate. Patru copii vor merge acolo, reprezentând România, dar fiecare se va lupta pentru o cât mai bună poziție individuală.
luni, 10 iunie 2019
Datul cu părerea
Văd că unii sunt deranjați de promovarea olimpicilor (într-ale învățăturii) și nedumeriți de ceea ce vor face ei la 30, 50 sau 70 de ani! Când am citit aceste alegații m-a pufnit râsul pentru ignoranța unora dintre noi și practicarea sportului național: “datul cu părerea în orice problemă”.
Să vă spun eu ce vor face olimpicii la 30, 50 sau la 70 de ani: o să MUNCEASCĂ!
Acești copii își găsesc un drum de timpuriu pentru că asta simt ei și nu sunt împinși de nimeni de la spate, sunt îndrumați de profesori cu mult har, iar părinții le creează condiții pentru studiu. Și ei studiază fie matematica, fie limba română, fizica, chimia, biologia, fie un instrument muzical sau alte discipline.
Să vă întreb ceva: ce faceți când vreo boală vă năpădește trupul? Căutați un doctor bun, desigur. Un doctor cu faimă. Dacă ajungeți la un profesor universitar sau un academician cu atât mai bine. Să știți un lucru: acești oameni au fost și ei olimpici în perioada școlii. Și excelau la chimie și biologie și de multe ori și la alte materii. Performanța se clădește cu răbdare, pasiune și multă muncă.
Dacă faceți parte din categoria oamenilor care știu să și asculte am o recomandare: ascultați Radio România Cultural. Se poate asculta și online. Aici o să întâlniți zilnic vorbitori care fac parte din ceea ce noi numim elite. Mulți nu mai sunt de multă vreme trăitori în România, dar părerile și experiențele lor sunt deosebit de interesante. O bună parte dintre acești vorbitori au fost olimpici și amintirile lor despre aceste concursuri rămân veșnice în memorie, deoarece fac parte din ceea ce sunt ei astăzi. Adică parte dintr-o elită!
Dacă sunteți o persoană care NU știe să-i asculte și pe alții și dorește doar să-și dea cu părerea, vă asigur că trebuie să căutați un alt interlocutor!
duminică, 9 iunie 2019
sâmbătă, 8 iunie 2019
De la un capăt la altul prin țară
Ieri am avut în grijă trei olimpici internaționali și am străbătut țara de la un capăt la altul. Am mâncat pizza pe capota mașinii lângă o pădure minunată și plină de gunoaie aruncate de mioritici. Am traversat localitatea Fierbinți și le-am povestit istoria locului de la începutul secolului trecut, le-am arătat mausoleul de la Mărășești și le-am vorbit despre eroii neamului întregitori de țară.
I-am provocat la o discuție despre paradoxurile fizicii și le-am făcut față pentru că și pe vremuri se făcea carte. Iar ei au continuat discuția despre MIT (http://www.mit.edu), Oxford și ITMO (https://en.itmo.ru/en/).
Voi aștepta să mai crească (acum ei termină junioratul) și îi voi provoca la discuții despre țară, sentimente naționale, globalizare și așteptările lor de la societate.
Un lucru este sigur: încă pământul Mioriței generează elite, în vreme ce țară este pe mâna neștiutorilor de carte.
miercuri, 5 iunie 2019
“1989: Bucharest – Prague – Warsaw. Snapshots of the Transition to Democracy” din cadrul Festivalului PhotoEspaña 2019.
Jurnaliștii spanioli se descurcă: fotografiază cu telefonul lucrările pentru a-și ilustra articolul despre expoziția “1989: Bucharest – Prague – Warsaw. Snapshots of the Transition to Democracy” din cadrul Festivalului PhotoEspaña 2019.
În articol se spune (într-o traducere din spaniolă, cu ajutorul google):
“Viața și politica în România erau marcate de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. Îndepărtat în parte de politica sovietică, a impus cultul personalității și o politică dură care a adus cu ea un număr mai mare de decese în țara românească odată cu venirea revoluției democratice. Fotograful român Florin Andreescu construiește în lucrarea sa Flashback un mozaic alb-negru al istoriei recente a țării. Fotografiile prezintă, dintr-o perspectivă fără prejudecăți, atmosfera tulbure înainte de răsturnarea regimului comunist, precum și contrastele care au marcat viața de zi cu zi a perioadei 1989-1990.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
