Cu o săptămână în urmă intru într-o librărie Mladinska din Maribor. Erau mai multe prin centru și le știam, deoarece în urmă cu niște ani au activat și pe piața din România, dar farmecul mioritic i-a făcut să se retragă. Caut sectorul de fotografie, îl găsesc cu ușurință și văd câteva apariții internaționale interesante din 2019. Dar eu caut fotografie autohtonă și în special din perioada comunistă. Îmi place să descopăr fotografi contemporani, să cunosc mai multe detalii despre fotografia din comunism și să compar cu fotografia de la noi. Găsesc o super carte, de fapt un album/catalog omagial semnat Stojan Kerbler (n. 1938). Aflu că este unul dintre cei mai însemnați fotografi sloveni. Cumpăr imediat cartea împreună cu un tratat despre istoria fotografiei slovene, o lucrare foarte serioasă care va face obiectul altei postări.
Spre seară mă delectam cu albumul lui Kerbler, eram absolut încântat de această achiziție și totodată de descoperire. Îi spun Adinei asta și în scurt timp îmi comunică dupa ce butonează mobilul: “La această oră este vernisajul expoziției lui Kerbler în Maribor”. Plecăm val-vărtej spre locul faptei și găsim o galerie de artă contemporană de sute de metri, într-o cladire istorică din centru. Evident, un centru subvenționat de statul sloven. Vreo trei sute de oameni erau în fața galeriei și înăuntru. Expoziția omagială Kerbler fusese expusă anul trecut în Liubliana, iar acum poposise în Maribor. Autorul, într-o formă foarte bună, era de față. Lucrarile, numai alb-negru, mărite impecabil de autor doar argentic, documentau perioada din anii '60 până în zilele noastre. Autorul a studiat ingineria și toată viața a lucrat la un combinat din Ptuj. Cu toate acestea a avut o intensă activitate fotografică de-a lungul anilor. A fost prin fotocluburi, prin AAF-ul iugoslav, prin saloanele FIAP, dar și-a urmat calea sa în fotografie și nu a fost influențat de excesele grafice fără substanță practicate prin anii '70, '80 prin mediile FIAP. Iubește oamenii și realizează portrete admirabile, documentează viața de la țară și obiceiurile păstrate din bătrâni, e fascinat de ritualul sacrificării porcului de Crăciun sau de activitățile industriale care nu-i erau străine. Rezultatul? Un excelent studiu antropologic desfășurat de-a lungul a 6 decenii. Fotografii cu un puternic impact emoțional al unei lumi apuse, fotografii istorice care ne mângâie astăzi retina și ne ajuta să înțelegem mai bine ce a fost cândva.
Îi strâng mâna autorului cu sinceritate, îi arăt admirația mea și primesc un autograf pe excelanta carte pe care o cumpărasem cu câteva ore în urmă. După doua ore de la vernisaj lumea nu pleca, sticlele de vin spumant se deschideau una după alta, lumea socializa cu bucurie. Din cele trei sute de persoane nu știu câți erau prietenii fotografului, dar era o grupare eterogenă, de la tineri hipsteri artiști până la persoane de vârsta autorului. Dar citeam pe fețele lor bucuria descoperii acestor fotografii și a unei lumi care a rămas imortalizatată doar pe celuloid.
Îi strâng mâna autorului cu sinceritate, îi arăt admirația mea și primesc un autograf pe excelanta carte pe care o cumpărasem cu câteva ore în urmă. După doua ore de la vernisaj lumea nu pleca, sticlele de vin spumant se deschideau una după alta, lumea socializa cu bucurie. Din cele trei sute de persoane nu știu câți erau prietenii fotografului, dar era o grupare eterogenă, de la tineri hipsteri artiști până la persoane de vârsta autorului. Dar citeam pe fețele lor bucuria descoperii acestor fotografii și a unei lumi care a rămas imortalizatată doar pe celuloid.
Câteva date tehnice despre expoziție și autor: Expoziția ocupă tot etajul complexului expozițional, sunt vreo 10 săli, iar suprafața desfășurată o apreciez cam la 400 de mp. Fotografiile sunt până la formatul 50x70cm, argentice, unele mărite și cașerate pe lemn, altele în rame adânci din lemn cu geam antireflex. Există și un monitor unde se proiectează un film de o ora despre Kerbler, realizat în 2002 de televiziunea slovenă.
Din documentele prezentate aflu că începând cu anii '60 autorul lucrează cu aparate occidentale (Leica, Canon, Hasselblad, Pentax) și folosește de regulă film negativ alb-negru Ilford HP5. Știu că aceste informații îi vor supăra pe fotografii români ai acelei perioade, deoarece ei erau nevoiți să lucreze cu cele mai proaste aparate și pelicule venite în Romania pe filiera CAER.
Mai aflu că o mare parte din fotografiile lui Kerbler sunt deja intrate în patrimoniul diverselor instituții culturale din Slovenia.
În epozitie este și o vitrină cu publicații din anii '70, '80, iar pe o masă sunt expunse pentru consultare patru cataloage tipărite înainte de '90. Tiparul este corespunzător vremurilor, dar mult mai bun decât ce se realiza la noi în acei ani, iar ceea ce mi s-a părut mai interesant este faptul că sunt cataloage de autor unde nu se vedea deloc cenzura comunistă. Fotografii sociale cu săracie extremă care nu se puteau publica la noi în Epoca de Aur se puteau publica în Iugoslavia anilor '80! Mi se pare incredibil!
Știu ca aceste rânduri vor amărâ destui prieteni fotografii români trecuți de 70 sau 80 de ani – cu nimic mai prejoși decât Kerbler – deoarece vor înțelege din relatarea mea ca în Slovenia – o țară cu doar 2 milioane de locuitori – fotografia are locul ei în peisajul cultural, în vreme ce la noi totul este lăsată spre pieire...
Din documentele prezentate aflu că începând cu anii '60 autorul lucrează cu aparate occidentale (Leica, Canon, Hasselblad, Pentax) și folosește de regulă film negativ alb-negru Ilford HP5. Știu că aceste informații îi vor supăra pe fotografii români ai acelei perioade, deoarece ei erau nevoiți să lucreze cu cele mai proaste aparate și pelicule venite în Romania pe filiera CAER.
Mai aflu că o mare parte din fotografiile lui Kerbler sunt deja intrate în patrimoniul diverselor instituții culturale din Slovenia.
În epozitie este și o vitrină cu publicații din anii '70, '80, iar pe o masă sunt expunse pentru consultare patru cataloage tipărite înainte de '90. Tiparul este corespunzător vremurilor, dar mult mai bun decât ce se realiza la noi în acei ani, iar ceea ce mi s-a părut mai interesant este faptul că sunt cataloage de autor unde nu se vedea deloc cenzura comunistă. Fotografii sociale cu săracie extremă care nu se puteau publica la noi în Epoca de Aur se puteau publica în Iugoslavia anilor '80! Mi se pare incredibil!
Știu ca aceste rânduri vor amărâ destui prieteni fotografii români trecuți de 70 sau 80 de ani – cu nimic mai prejoși decât Kerbler – deoarece vor înțelege din relatarea mea ca în Slovenia – o țară cu doar 2 milioane de locuitori – fotografia are locul ei în peisajul cultural, în vreme ce la noi totul este lăsată spre pieire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu