Peter Mercea

Așteptam apusul în Piața Barocă din Timișoara, într-un călduros final de martie, plin cu flori de cireș japonez. Iphone-ul începe să vibreze cu un apel din Germania și mă cuprinde neliniștea. Aflu direct și sec că bunul meu prieten Peter Mercea, pentru noi, românii, Petrică Mercea, s-a stins brusc, pe neașteptate! În acel moment ți se pune un nod în gât și nu mai înțelegi nimic din ce se întâmplă pe Pământ...

Pe Petrică l-am cunoscut la începutul anilor '80, la Cluj, când era deja fizician cercetător. Fotografia ne-a unit din prima și, inexplicabil, ne-am împrietenit cu toate că la el totul era pe nemțește, iar eu veneam din Regat. Din primul moment realizai că Petrică se trage din neamuri bine ­șlefuite de secole pe altarul științei și al culturii. Era un interesant mix dintre români, germani, maghiari și un pic italieni și austrieci. Bunicul patern, un cunoscut avocat din Timișoara, a făcut parte din delegația Banatului la Marea Unire. Apoi a ajutat financiar și logistic la edificarea Catedralei Mitropolitane din Timișoara, unde, ca o supremă recunoaștere a meritelor sale, i s-a oferit un loc de veci. Tatăl său a fost un cunoscut fizician, academician, de numele căruia se leagă Institutul de Izotopi Stabili din Cluj, dar și producerea la Turnu Severin de apă grea, atât de necesară centralei de la Cernavodă. Și mama sa și-a dedicat viața științei, fiind chimistă. Petrică le-a călcat pe urme, a fost fizician la Râmnicu Vâlcea și apoi la Cluj. În 1990 a plecat pentru un an la o bursă postdoctorală la Universitatea din Cincinnati, iar din 1991 s-a relocat cu familia în Germania. 

Valoarea sa profesională a fost repede pusă în valoare la un institut de cercetări din München, unde a lucrat remote până în ultima clipă a vieții. Timp de trei decenii a ”modelat matematic" migrația compușilor microscopici din ambalajele alimentare, a medicamentelor sau a diverselor materiale folosite în industrie. Rezultatele sale arătau efectul devastator asupra corpului uman sau a mediului. Aceste cercetări au fost imediat recunoscute și stau la baza reglementărilor din UE, Asia și America. Multinaționalele comandă aceste studii, iar modelarea efectuată de Petrică a avut un succes enorm în lumea științifică, unde concurența este acerbă.

Fotografia a fost marea sa pasiune! Primul aparat de fotografiat l-a primit la frageda vârstă de patru ani, când împreună cu părinții săi străbătea dealurile și munții din jurul Clujului, orașul natal. 

A fost membru al Asociației Artiștilor Fotografi, dar și un adevărat mentor pentru foto-clubul Universității din Cluj. Stilul său fotografic dovedea o bună cunoaștere a principiilor estetice și culoarea a fost mereu un element important în exprimarea sa artistică. Era spontan, vedea în jurul său ceea ce nu toți văd, iar subiectele bizare, hazlii și realiste ale României anilor '70-'80 erau printre preferatele sale. Fără să vrea sau poate cu bună știință, fotografiile sale au devenit astăzi veritabile documente care vorbesc despre absurdul comunist pe care-l traversa țara sa de origine. Datorită formației sale de fizician, subiectele abstracte au fost o temă importantă a creației sale fotografice. Și amintesc aici subiectele cu lumini mișcătoare, în care camera fotografică se mișca brownian, pentru a capta o grafică uimitoare și unică a surselor de lumină existente în timpul nopții. De altfel, acest subiect l-a urmărit mereu, iar la ultima convorbire, îmi vorbea cu mândrie despre noile sale imagini captate digital.

Peter a atins perfecțiunea fotografică realizând diaporame, autentice spectacole audio-vizuale conceptuale, foarte populare în anii '80. Astăzi, în era digitală, acest limbaj a fost înglobat în limbajul cinematografic. Îmi aduc aminte cum la festivalurile optzeciste de diaporame Audia Cluj-Napoca, Peter era un veritabil maestru de ceremonii, liderul mișcării fotografice și un model pentru sute de studenți pasionați de fotografie. Lui i se datorează apariția tinerilor fotografi români în albumul anual de artă fotografică Minolta Mirror, pe al cărei editor a reușit să îl aducă în anul 1990 în România.

Fotografiile lui Peter au fost publicate în prestigioase reviste și cataloage apărute pe mapamond și în expoziții fotografice în România, Germania, SUA și Ungaria, care i-au adus mari bucurii și aprecieri din partea publicului.

După anul 1990 găsește noi subiecte fotografice și fotografiază pe tot globul, acolo unde activitățile profesionale îl vor trimite. Dar nu și-a uitat prietenii din România pe care îi va ajuta necondiționat. La începutul anilor '90, când mă zbăteam pentru construcția studioului meu, Petrică m-a găzduit în casa sa și m-a ajutat cu multă prietenie pentru a mă dota cu acea tehnologie care nu se găsea încă în România. A continuat să vină des în țară și să fotografiaze cu frenezie transformările postcomuniste.

Începând cu anul 2001 am călătorit împreună pentru a fotografia eclipse totale de soare în Madagascar, Turcia și China, un bun prilej pentru observații științifice și cunoașterea unor culturi noi. Tot împreună am străbătut Deșertul Atacama, Patagonia, Țara de Foc și Insula Paștelui, cel mai izolat loc locuit de pe Pământ, care i-a prilejuit un moment de mare revelație spirituală și pe care și-ar fi dorit să-l revadă. Se spune că-ți cunoști prietenii în situații inedite și în călătorii lungi. Am format o echipă perfectă, am străbătut împreună mii de kilometri, am trăit și un cutremur în Atacama, dar nu-mi amintesc de existența vreunui moment tensionat! Tot plănuiam alte și alte călătorii. Anul trecut a fost ''martorul din umbră" în cadrul călătoriei în Socotra (tot cu clujeni!), pentru că și-ar fi dorit tare mult să ajungă.

Altruismul lui Peter a adus fericire în familiile unor artiști africani pe care i-a cunoscut, i-a apreciat și cărora, în măsura posibilităților, le-a oferit acte filantropice.

În vara pandemică 2020 am digitalizat împreună două diaporame pe care Peter le realizase cu 4 decenii în urmă și știu cât de bucuros a fost să-și revadă imaginile pe marele ecran. Nu cu mult timp în urmă am discutat telefonic și-mi mărturisea că în această vară va dori să lucreze la un vechi proiect de punere în valoare a imaginilor realizate în tinerețea sa din România comunistă. Iar o carte de amintiri era un alt subiect important pe agenda sa!

Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare și ni l-a răpit nemilos de timpuriu pe bunul nostru Peter Mercea! În vară ar fi împlinit șapte decenii de viață! 

Ai fost prietenul meu bun, înțelept și blând. Ai fost ca un frate mai mare și știu că sufletul tău va fi purtat de adierea vântului în cele patru zări! În veci! Amin!

#petermercea