În negura vremii

Frați

Tot pe cer e luna!

Ieri a fost Canon 6D, 500mmx1,4

Azi Panasonic GH6, Leica 100-400mm

Eclipsă de lună

Paltinu

Alee de toamnă

À la David Linch!

Vopsitorul

Zboară lumea, zboară!

Libertate - Filmul

Am vrut să-i ofer o seară memorabilă nepotului din America, așa că l-am dus să vadă filmul "Libertate - Filmul" la Cinema Muzeul Țăranului Român. M-am bazat și pe subtitrarea în limba engleză, cu toate că tânărul născut pe tărâmul făgăduinței se descurcă admirabil în limba română. La finalul filmul a apărut regizorul Tudor Giurgiu împreună cu câțiva membri ai echipei. Așa că s-a mai stat preț de o oră, de aveai impresia că toți nevorbiții capitalei invadaseră sala de cinema. Erau tineri dornici să afle cât mai multe despre istoria recentă pe care nu o trăiseră. Scenarista filmului, Cecilia Ștefănescu, vorbea despre tunelul negru în care intrase în anii de documentare a scenariului. Am înțeles-o perfect, cu gândul la imersiunile mele în propria arhivă fotografică din care au luat naștere cele trei volume "Flashback". Orice răscolire a trecutului comunist dă depresie, anxietate, frustrare, neliniște, angoase, o reală tulburare a sufletului care nu poate întelege absurditatea vremurilor trăite.

Filmul lui Tudor Giurgiu trebuie văzut pentru a înțelege mai bine trecutul care se reflectă al naibii de bine în ceea ce trăim noi astăzi. S-a muncit enorm la acest film și, uitându-mă pe marele ecran, simțeam neliniștele și insomniile regizorului. Cuvântul felicitări celor ce au contribuit la realizarea acestui film sună destul de protocolar și banal. Dar un regizor care alege teme importante pentru cetate și nu se lasă iluzionat de tendințele date de festivaluri trebuie urmărit mereu în sala de cinema. 

La ieșirea de la film l-am întrebat pe nepotul american dacă înțelege de ce părinții săi - amândoi doctori - au ales să părăsească România după Revoluție. Și mi-a zis: "I'm afraid so!"

#Libertate-Filmul #TudorGiurgiu #transilvaniafilm

Bucovina - Țara fagilor

Marți, 17 octombrie 2023, puteți viziona pe Cinemaraton, de la ora 10.30, documentarul “Bucovina - Țara fagilor”, un fim de Florin Andreescu! Acum și pentru abonații Vodafone / UPC!

De la Râpa Roșie la Bryce Canyon!

La mulți ani, Maestre Dan Pița!

Pe la 9 ani mă aflam în blocul de vizavi de magazinul Cocor, proaspăt apărut în peisajul bucureștean. Din balcon zăresc o mare vânzoleala în piațeta mărginită de Hanul lui Manuc, Curtea Domnească și Cafeneaua Veche. Cobor din blocul care se termina abrupt cu un imens calcan care mărginea un maidan. Vederea largă asupra Pieței Sfântul Anton avea să fie obturată după ’77, când s-a construit blocul cu colțul rotund pe care-l știm astăzi. Jos, pe maidan, erau sute de gură-cască, mașini de epocă, dube și macarale. Mă strecor în față și-mi dau seama că se turna un film. Un tânăr cu părul vâlvoi, cu pantaloni reiați și ghetuțe (am o memorie a amănuntelor extraordinară!) comanda printr-o portavoce acțiunea cadrului. Pe macara era un aparat de filmat mânuit de un alt tânăr brunet și bărbos. Cred că am căscat gura vreme de câteva ceasuri, de era să fiu dat dispărut de către familie! Cineva ne spune numele filmului: “Un august în flăcări”. De fapt, a fost un serial TV.

Mai târziu, copilul a devenit cinefil înrăit și așa a realizat că personajul care orchestra armata de oameni se numea regizor. Acesta este contextul în care l-am întâlnit prima dată pe Dan Pița. Următoarele întâlniri, din sala de cinema și nu numai, sunt deja istorie!

Astăzi Maestrul Dan Pița împlinește venerabila vârstă de 85 de ani!

Multă sănătate, bucurii și mulți ani creatorului de filme memorabile, Maestrul Dan Pița!

Apus la Horseshoe Bend

Apus la Horseshoe Bend, adica la Coțul Potcoavei 

Adâncimea canionului este de aprox. 300 de metri, iar la baza sa vedem vestitul fluviu Colorado prezent în atâtea filme western.

Fiica și tatăl culegeau mere

Într-o toamnă târzie a anului 2009 ajung într-un loc mirific, dar teribil de izolat, al Munților Apuseni. Dau peste un tată care strângea mere ajutat de fiica sa. Îi fotografiez și imaginea mă tulbură și azi datorită sincerității din privirile personajelor.

Peste vară ajung din nou în acel loc. Tot mirific este, dar asfaltul va sosi în curând. Modernitatea trebuie plătită. Deja au apărut prin zonă pensiuni în diverse stadii de construcție. Vor apărea curând și turiștii care vor tulbura iremediabil zona!

Fac câțiva pași lângă locul unde am fotografiat cu ani în urmă. Providența vrea să mă întâlnesc din nou cu personajele mele. Vag își mai aduc aminte de mine. Îi fotografiez din nou și mă bucur să aflu că fetița de ieri este azi informaticiană în Cluj. Îmi văd de drum, dar gândul mă chinuie pentru a reveni și a fotografia din nou oameni minunați!