Planurile au fost mărețe, dar rezultatele, din păcate, dezastruoase. Spre seară, am văzut pe aplicație că după miezul nopții or să apară niște norișori, ca să-mi strice mie treaba. Așa că la ora trei (noaptea) am ajuns la punctul de belvedere de pe TransBucegi. Tot drumul am ascultat „Don’t Give Up” de Peter Gabriel. Sus, la 1440 m altitudine, era chiar bine. Călduț, plus 5 grade, deci n-am avut nevoie de mănuși. În rest, liniște. Nu trecea nicio mașină, nu se auzeau animalele, iar ursul m-a ocolit. Norii erau, bineînțeles, pe cer, conform prognozei. Zăream câteva stele, dar a fost imposibil să văd Calea Lactee. M-am apucat să trag câteva imagini, ca să justific deplasarea. O cameră era pentru un star trail, dar când mă pregăteam să pun aparatul pe trepied, am apăsat un buton greșit și mi-a dispărut imaginea de pe display. Normal că m-am enervat și în orbecăiala aia nu găseam antidotul. Astfel am pierdut vreo 20 de minute, în condițiile în care intervalul meu fotografic era între 3:00 si 5:00, pentru că mecanica cerească nu-i așteaptă pe fotografi. În timp ce Lumix-ul trăgea de zor cadre pentru a arăta cum stelele se rotesc în jurul lui Polaris, am apucat să trag 20 de cadre cu drumul spre Dichiu, pentru că în acea direcție cerul era mai prietenos. Eram un pic la stânga Carului Mare. Cam asta a ieșit, dar important este că m-am distrat privind stelele!
P.S. Fotografia cu star trail în postarea următoare!
Canon R6 MkII, 35mm/1,4 L USM
20 pics, 8sec, f/2,0, ISO 2000
Adobe Photoshop, Astro Panel
9 martie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu