Am vrut să-i ofer o seară memorabilă nepotului din America, așa că l-am dus să vadă filmul "Libertate - Filmul" la Cinema Muzeul Țăranului Român. M-am bazat și pe subtitrarea în limba engleză, cu toate că tânărul născut pe tărâmul făgăduinței se descurcă admirabil în limba română. La finalul filmul a apărut regizorul Tudor Giurgiu împreună cu câțiva membri ai echipei. Așa că s-a mai stat preț de o oră, de aveai impresia că toți nevorbiții capitalei invadaseră sala de cinema. Erau tineri dornici să afle cât mai multe despre istoria recentă pe care nu o trăiseră. Scenarista filmului, Cecilia Ștefănescu, vorbea despre tunelul negru în care intrase în anii de documentare a scenariului. Am înțeles-o perfect, cu gândul la imersiunile mele în propria arhivă fotografică din care au luat naștere cele trei volume "Flashback". Orice răscolire a trecutului comunist dă depresie, anxietate, frustrare, neliniște, angoase, o reală tulburare a sufletului care nu poate întelege absurditatea vremurilor trăite.
Filmul lui Tudor Giurgiu trebuie văzut pentru a înțelege mai bine trecutul care se reflectă al naibii de bine în ceea ce trăim noi astăzi. S-a muncit enorm la acest film și, uitându-mă pe marele ecran, simțeam neliniștele și insomniile regizorului. Cuvântul felicitări celor ce au contribuit la realizarea acestui film sună destul de protocolar și banal. Dar un regizor care alege teme importante pentru cetate și nu se lasă iluzionat de tendințele date de festivaluri trebuie urmărit mereu în sala de cinema.
La ieșirea de la film l-am întrebat pe nepotul american dacă înțelege de ce părinții săi - amândoi doctori - au ales să părăsească România după Revoluție. Și mi-a zis: "I'm afraid so!"
#Libertate-Filmul #TudorGiurgiu #transilvaniafilm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu