Printre arhitecti

O studenta insistenta m-a determinat sa particip la jurizarea unei expozitii de fotografii realizate de studentii de la Arhitectura. Faptul ca premiile constau in ceva banuti i-a obligat pe membrii juriului la maxima seriozitate.

Ceva detalii despre tema: http://letarhgia.tumblr.com/#5190478820

Tema incitanta pentru un profesionist al volumelor a generat viziuni interesante. Mai putin m-a interesat abordarea tehnica (aparatura, calitatea printurilor,...), pentru ca unui student nu i se pot reprosa resursele, dar viziunea a fost principalul argument pentru criteriile de departajare. Ma gandeam ca in deceniile trecute fotografi de arhitectura precum Reinhart Wolfe sau Gabrielle Basilico reuseau sa penetreze conventionalul cu o tehnica desavarsita.

Fiecare generatie isi educa gusturile asa ca o abordare a temei ca-n trecut a facut juriul insensibil. Au existat fotografii atractive in lumini neinteresante, dar si imagini neinteresante in lumini atractive.

Cam doua treimi din imagini reprezentau reflexii. Forme noi, texturi suprapuse cu siluete umane, combinatii cromatice insolite, lumina solara metamorfozata de diverse suprafete. O colectie in alb-negru prezenta "cinematografic" o ninsoare bucuresteana.. Alte imagini, tot in alb-negru, surprindeau omul cu preocuparile sale obisnuite in habitatul urban. Fotografiile alb-negru au fost printre preferate si-am ridicat imediat problema de ce fugim de culoare intr-o lume in care consumatorii doresc cat mai multa culoare. O imagine simpla prezenta o floare desenata pe o usa de garaj vechi. Cam singura care izbea cu simplitate cromatica si grafica. O tot luam in calcul pentru un premiu, apoi o dadeam la o parte si iar ne izbea si o reconsideram. Pana la urma i-am acordat o mentiune pentru puterea sa vizuala. O asemenea fotografie nu poate fi facuta decat de o femeie. Si intr-adevar era o autoare. Daca cumva este si leoaica inseamna ca am fler.

Sigur ca orice actiune a unui juriu este discutabila, dar consider ca toti cei care au participat la acest concurs sunt castigatori si sper ca studentii arhitecti sa faca din fotografie o mare pasiune. Nu de alta, dar asa se vor feri in viitor de depresii si nevroze. Fotografia si fotografiatul sunt cele mai bune leacuri.

Iar pentru colegii mei fotografi: sa stiti ca acesti studenti cand vor fi arhitecti in plina glorie sigur n-or sa apeleze la fotografi profesionisti. Vor realiza ei insisi fotografiile necesare activitatilor profesionale.