De regula nu lucrez cu asistenti. Nu vreau ca-n momentele de maxima concentrare cineva sa ma enerveze. Si nici nu-mi place ca cineva sa-mi care geanta cu aparate. Inca mai pot sa-mi port singur de grija.
De-a lungul timpului am avut tot felul de experiente cu diversi asistenti. Unele fericite, altele cumplit de neplacute. Exista momente cand, din cauza faptului ca n-am patru maini, un asistent este indispensabil.
In fotografiile alaturate trase c-un iphone4 puteti vedea studioul meu in dezordine. Asta numai pentru ca joburile sunt prea aglomerate si nu-i timp pentru dereticat.
Sandu este pensionar si prefera sa nu stea acasa in fata televizorului. Munca printre tineri il intinereste. Si mai ales printre tinere. Asa ca prefera sa fie asistentul meu cu CAS platit la zi. De departe este cel mai bun si eficient asistent pe care l-am avut vreodata. Nici nu schimbam prea multe cuvinte pentru ca-mi intuieste actiunile.
Cand sedinta foto se termina eu plec precipitat intocmai ca un star rock si el pune echipamentele in cea mai deplina ordine.
Cand n-am chef de vorba cu clientii asistentul meu ii intretine si are credibilitatea varstei.
Cand vreo modelina doreste sa se schimbe Sandu le tine paravanul caci "bunicul" este ocrotitor si inofensiv.
Cand vreun client este neincrezator se uita la parul sur al asistentului si aceasta nuanta impune mereu respect.
Asa ca exista destule situatii cand succesul unei imagini depinde de asistent. Restul nu-i decat tehnologie si rutina.
Concluzie: daca aveti nevoie de un asistent, luati un pensionar pe care sa-l recalificati. Si cu CAS platit la zi.
saptamana viitoare s-ar putea sa aveti niste tablouri la o sesiunea foto :P
RăspundețiȘtergere