Bucuria personajelor

Fie ca bucuria personajelor să vă însoțească tot anul care vine!

Suntem pregătiți pentru Anul Nou!

Viflaim - o scurtă istorie

Crăciun fericit!

Din pădure au venit colindătorii!

Primiți cu Steaua?

22 decembrie 1989, Ploiești

Vineri, 22 decembrie 1989. Eram nedormit căci toată noaptea ascultasem Radio Europa Liberă. Nu am mai ajuns la locul meu de muncă din Câmpina, dar am ajuns în mulțimea adunata în fața așa numitei “Casa Albă” din centrul Ploieștiului. În orașul lui Caragiale, fuga dictatorului a fost anunțată de… ospătari. Lucrătorii braseriei de deasupra cinematografului “Cinemascop” au făcut marele anunț. Vânzările de băutură au mers bine, stocurile s-au epuizat rapid. Nu știam ce se întîmplă în țară. Aflam doar frânturi de informații de la diverși necunoscuți care ascultaseră radioul sau televiziunea. Unii umblau pe stradă cu câte un tranzistor la ureche (denumire utilizată în anii 70 pentru aparatele de radio portabile și miniaturizate datorită folosirii tranzistoarelor). Spre seară lumea s-a retras în case pentru a urmări o revoluție televizată.

Ignat

Azi ne dăm cu roata!

Altădată

Cum se bucurau altădată copiii în această perioadă?!

Imagini salvate de pe negative a căror destinație era ghena de gunoi.

Decembrie 1989 la Gura Humorului

Prin vară mă sună Marcela și-mi spune: „Am niște negative de la Revoluție. Sunt din Gura Humorului. Au o poveste mai deosebită. Le vrei? Poate faci ceva cu ele.” Peste câteva zile am primit pachetul și le-am aflat și povestea.

Fotografiile au fost făcute de un securist și date primului conducător postrevoluționar din Gura Humorului, inginerul Emil Butnaru, o persoană integră, care după puțină vreme a demisionat, refuzând să intre în jocurile politice care îi displăceau.

Negativele au stat timp de 30 de ani într-un sertar. Prin dispariția lui Emil, numele autorului fotografiilor a rămas necunoscut.

Imaginile au fost realizate pe filme ORWO NP22, produse de cea mai bună calitate din fostul RDG.

Interesant este faptul că aceste produse nu mai existau în 1989, în comerțul socialist de stat, de mai bine de 12 ani.

Fotografii: ???

Voce: Marcela Butnaru, fotografii adiționale: Iarema Onesciuc, Florin Cărăuș, Florin Andreescu

montaj: Alexandru Stănescu, un film de Florin Andreescu

Premiere

Am fost azi la Palatul Copiilor pentru a asista la premierea elevilor care au obținut distincții la olimpiadele internaționale. Am întârziat un sfert de oră din cauza traficului. La intrare, trei băieți bine făcuți m-au controlat și au cerut să-mi verifice și mica gentuță foto. Ca la aeroport, nu alta! Deschid gentuța și ei zic: “Scoate și aparatul. Să vedem și obiectivele! Deschide aparatul!” “Știți, le zic eu, am aici băiatul, la el merg...” “Fă și o fotografie, să vedem!” Declanșez și vă arăt și poza, ca să nu ziceți că bat câmpii. La final primesc verdictul de persoană de încredere și mi se spune că pot merge în sală. Dacă tot ne-am împrietenit îi întreb nonșalant: “Da' cine vine, dom'le, de sunteți așa stresați? Știu că e vorba de niște elevi și profesori.” Nu primesc răspuns, ci doar priviri fioroase. Intru în sală: cuvântări, un moment artistic, iarăși cuvântări și apoi sunt strigați elevii și profesorii. În acele momente mă gândeam doar la multele școli fără apă curentă, cu buda în curte, nerenovate de decenii și o rație limitată de lemne pentru sezonul rece. Sau la copiii care renunță la școală din motive de pauperitate, la profesorii agresați fizic și la birocrația din școala românească. La metodele prăfuite de predare, la forțarea memoriei elevilor ca singură virtute, la manualele școlare făcute pe genunchi. Și mă tot întrebam pentru ce fel de societate îi pregătim noi pe acești copii.

Un lucru este clar, copiii aflați în sală formează o elită și efortul lor susținut merită răsplătit. Iar profesorilor lor li se cuvine respectul societății. Credeți că această elită premiată astăzi va fi elita țării românești de mâine? Credeți că vor lua taurul de coarne, se vor înscrie în partide și vor lupta pentru o viață mai bună pentru toți românii? Credeți că vor ocupa înalte demnități în stat? Sau se vor duce care încotro, după o viață mai bună și plină de respect, pentru a face să crească pib-ul altor țări mai bine administrate?

După o oră și jumătate, IT-iștii bucureșteni care încă nu apucaseră să urce pe scenă pentru premiere au părăsit în trombă sala deoarece urma să înceapă un important concurs de informatică. Așa că am rămas eu să iau diploma premiantului meu! În pregătirea unui IT-ist, un rol deosebit de important îl are profesorul sau, mai bine spus, antrenorul. De regulă, aceștia sunt din zona privată, din motive lesne de înțeles. Ministerul a decis în acest an ca acești antrenori neîncadrați cu carte de muncă în sistemul de învățământ să nu fie recompensați, și nici măcar menționați. Probabil și simpla pronunțare a numelui lor a fost considerată un efort prea mare... E doar un amănunt, dar un copil al cărui antrenor nu a fost pomenit va ține minte felul în care statul te răsplătește!

Între timp plecaseră și cei mai importanți politicieni și atmosfera se destinsese. La ieșire am aruncat un ochi critic asupra clădirii Palatului Copiilor. Nu ar strica niște bani virați de politicieni pentru lucrările de mentenanță.

Vechituri

Fotografii folosite în vitrinele cinematografelor pentru reclama filmelor românești realizate la Buftea poposesc astăzi pe asfaltul târgului de vechituri.

Un aparat de fotografiat realizat din plastic și comercializat de către comerțul socialist la finele anilor '70 la un preț de numai 70 de lei. Se folosea film lat, iar formatul era 6x4,5cm. Am fost un copil tare fericit având acest aparat cu care am realizat chiar și diapozitive color cu filme ORWO Chrome UT18! Azi costă doar un leu...