Am fost azi la Palatul Copiilor pentru a asista la premierea elevilor care au obținut distincții la olimpiadele internaționale. Am întârziat un sfert de oră din cauza traficului. La intrare, trei băieți bine făcuți m-au controlat și au cerut să-mi verifice și mica gentuță foto. Ca la aeroport, nu alta! Deschid gentuța și ei zic: “Scoate și aparatul. Să vedem și obiectivele! Deschide aparatul!” “Știți, le zic eu, am aici băiatul, la el merg...” “Fă și o fotografie, să vedem!” Declanșez și vă arăt și poza, ca să nu ziceți că bat câmpii. La final primesc verdictul de persoană de încredere și mi se spune că pot merge în sală. Dacă tot ne-am împrietenit îi întreb nonșalant: “Da' cine vine, dom'le, de sunteți așa stresați? Știu că e vorba de niște elevi și profesori.” Nu primesc răspuns, ci doar priviri fioroase. Intru în sală: cuvântări, un moment artistic, iarăși cuvântări și apoi sunt strigați elevii și profesorii. În acele momente mă gândeam doar la multele școli fără apă curentă, cu buda în curte, nerenovate de decenii și o rație limitată de lemne pentru sezonul rece. Sau la copiii care renunță la școală din motive de pauperitate, la profesorii agresați fizic și la birocrația din școala românească. La metodele prăfuite de predare, la forțarea memoriei elevilor ca singură virtute, la manualele școlare făcute pe genunchi. Și mă tot întrebam pentru ce fel de societate îi pregătim noi pe acești copii.
Un lucru este clar, copiii aflați în sală formează o elită și efortul lor susținut merită răsplătit. Iar profesorilor lor li se cuvine respectul societății. Credeți că această elită premiată astăzi va fi elita țării românești de mâine? Credeți că vor lua taurul de coarne, se vor înscrie în partide și vor lupta pentru o viață mai bună pentru toți românii? Credeți că vor ocupa înalte demnități în stat? Sau se vor duce care încotro, după o viață mai bună și plină de respect, pentru a face să crească pib-ul altor țări mai bine administrate?
După o oră și jumătate, IT-iștii bucureșteni care încă nu apucaseră să urce pe scenă pentru premiere au părăsit în trombă sala deoarece urma să înceapă un important concurs de informatică. Așa că am rămas eu să iau diploma premiantului meu! În pregătirea unui IT-ist, un rol deosebit de important îl are profesorul sau, mai bine spus, antrenorul. De regulă, aceștia sunt din zona privată, din motive lesne de înțeles. Ministerul a decis în acest an ca acești antrenori neîncadrați cu carte de muncă în sistemul de învățământ să nu fie recompensați, și nici măcar menționați. Probabil și simpla pronunțare a numelui lor a fost considerată un efort prea mare... E doar un amănunt, dar un copil al cărui antrenor nu a fost pomenit va ține minte felul în care statul te răsplătește!
Între timp plecaseră și cei mai importanți politicieni și atmosfera se destinsese. La ieșire am aruncat un ochi critic asupra clădirii Palatului Copiilor. Nu ar strica niște bani virați de politicieni pentru lucrările de mentenanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu