Vineri, 22 decembrie 1989. Eram nedormit căci toată noaptea ascultasem Radio Europa Liberă. Nu am mai ajuns la locul meu de muncă din Câmpina, dar am ajuns în mulțimea adunata în fața așa numitei “Casa Albă” din centrul Ploieștiului. În orașul lui Caragiale, fuga dictatorului a fost anunțată de… ospătari. Lucrătorii braseriei de deasupra cinematografului “Cinemascop” au făcut marele anunț. Vânzările de băutură au mers bine, stocurile s-au epuizat rapid. Nu știam ce se întîmplă în țară. Aflam doar frânturi de informații de la diverși necunoscuți care ascultaseră radioul sau televiziunea. Unii umblau pe stradă cu câte un tranzistor la ureche (denumire utilizată în anii 70 pentru aparatele de radio portabile și miniaturizate datorită folosirii tranzistoarelor). Spre seară lumea s-a retras în case pentru a urmări o revoluție televizată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu