Cinematografia română râde, cântă și dansează, ca sa parafrazez dintr-un film de epoca!
O gălăgie neobișnuită pentru o stradă liniștită mă face să mă ridic de la birou ca să văd ce se întâmplă. O miniechipă de filmare proptise o mașina în poarta mea și se agitau cu diverse echipamente și cu o actriță. Nimic neobișnuit pentru un platou ad-hoc de filmare. Erau tineri, frumoși și încrezători în ceea ce făceau. Poate erau studenți, poate vloggeri convertiți la cinema. Filmau în grabă cu două camere pentru a nu pierde lumina sau pentru a ajunge în altă locație. I-am urmărit din umbră cu empatie, iar după vreo oră jumate s-au evaporat. Sigur că și gardul meu îngrijit și bine meșteșugit în fier forjat a contribuit la realizarea unui frumos cadru cinematografic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu