Ieri, după ce am votat dimineața, am luat-o spre Mizil. Era prea mare presiunea pentru a rămâne în Capitală. Am cotit-o spre Subcarpați pe drumuri înguste, printre vii și cruci din piatră. Mă opresc în vârful unui deal și apare un tip care lucra la o cramă. Probabil că era de pază. Dinspre sat vine și un pensionar pe o “trașcaleta” electrică cu trei roți, madeinchina. Intrăm în vorbă, laud frumusețea peisajului, dezbatem schimbările climatice și modul în care agricultura este influențată, ajungând și la industria de odinioară din Mizil. Tipul motorizat îmi spune cum a lucrat el la o întreprindere fanion din micul târg prahovean.
“Toate bune și frumoase, dar ați votat?” îi întreb eu, curios. Cel tânăr zice că va vota pe seară pentru că acum e la serviciu.
Pensionarul răspunde afirmativ și nu mă pot abține și îi zic: “Dar cu cine dom’le, ce să ne mai ascundem aici, în vârful dealului?”.
Bătrânul energic strigă la mine: “Cum cu cine?! Cu Nicușor, dom’le!”. Îi dau rapid replica: “Bravo, atunci suntem prieteni! Dar de ce l-ai votat?” plusez eu, cam surprins de franchețea răspunsului.
“Păi are carte și știe să rezolve probleme, nu ai văzut la televizor?!”
Chiar așa!
În acea clipă am știut că-l vom avea pe Nicușor Președinte! Era după-amiază!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu