Elev la Deutsches Goethe - Kolleg

Mihnea admis la Deutsches Goethe - Kolleg.

Multumiri pentru Frau Liane, Anca, Alexandra, Geta, Ica, Simone, Ioana si nu in ultimul rand lui Herr Popa care s-au luptat timp de cinci ani de zile pentru acest examen!

1991

Pasiune pentru eclipse

Prima eclipsa pe care am vazut-o a fost cea a lui Michelangelo Antonioni. E mult timp de atunci.

Acum zece ani pe vremea asta am prins drag de eclipsele reale. E un bun prilej de a fugi de acasa.

Am facut-o de cateva ori si nu-mi pare rau. In noaptea cea a trecut am avut o eclipsa la geamul camerei mele. M-au cam chinuit norii ce nu s-au dat dusi, dar si acest aspect meteo are farmecul sau. Prima imagine este de azi noapte, iar celelalte de acum zece ani. Trase pe filme Fuji Velvia. Am sa revin curand cu ceva vorbe despre eclipsa de acum un deceniu.

Curcubeul lui Mihnea

Cand te cheama copilul: "Tati, tati hai repede ca-i un curcubeu tare fain" inseamna ca multele momente fotografice din existenta lui i s-au intiparit adanc. La apus, la mijlocul campului, pe tarm, pe strazile pustii, pe strazile aglomerate, in sala de spectacole, in avion, in... cele mai neasteptate ipostaze linistea familiei este tulburata de dorinta fotografului. Trebuie discretie si rabdare pina la consumarea actului fotografic. Si inca odata radbare pentru ca e cea mai importanta componenta a fotografiei.

Am nenumarati prieteni care sunt goniti si descurajati in demersul fotografic de cei mai apropiati membrii ai familiei. Eu mi-am rezolvat de multa vreme problema, asa ca cei mai apropiati ma gonesc spre realizarea de noi fotografii.

Si mie cel mai mult imi plac fotografiile la pont sau cele de la geamul masinii sau cele care iti consuma cel mai mic efort. Asa cum sunt aceste imagini cu curcubeu realizate dupa indemnul fiului meu.

Un premiu

Am primit un email de la unul dintre tipografii mei prin care sunt anuntat ca breasla fauritorilor de carti din tara vecina si prietena imi premiaza ultimul album "Salutari din Romania with love".

In afara de acest email n-am alte date. N-ar fi prima data cand nu am destule informatii despre actiunile in care sunt implicat. E bine insa ca o breasla apreciaza munca mea de cativa ani de zile.

I am glad to inform you that "Salutari din Romania with love" has won a prize in the PRO TYPOGRAFIA competition.

The awards will be handed over to the winners during the Printexpo.

The winning books can be seen on an exhibition at the Óbudai Egyetem (University of Óbuda). This is the university where professionals of printing and paper industry are trained.

Pro Tyőpographia is a competition for Hungarian printing houses organized each year by the The Fedaration of Hungarian Printers and Paper Makers.

The nicest books are chosen to be winners not only because of their printing and binding, but because of the design and pre-press.

Unfortunately there is no possibility to see anything about that competition the internet. We called the company who organizes it and they told that. It is a shame, really.

Unfortunately no trip as a reward, it is only a moral regard. Congratulation!

Kind regards,

Julia

Imi aduc aminte ca, acum sapte ani, Asociatia Editorilor din Romania imi premia prima varianta a cartii "Delta Dunarii" sub titulatura pretentioasa de "cea mai frumoasa carte ilustrata". Intre timp acea editie a devenit istorie, iar a doua editie, complet diferita de prima, este pe terminate, acele premii AER intrand si ele in istorie. De prima editie a "Deltei" ma leaga si faptul ca s-a editat in limba japoneza si a constituit un cadou pentru Imparatul Japoniei. Si a fost o carte suta la suta argentica fara niciun dram de digital. La decernarea premiilor mi-a strans barbateste mana "omul care aduce cartea" si m-a felicitat pentru ca am sensibilizat un juriu format din mari personalitati cu o carte de fotografii. Umbland dupa atata vreme prin fotografiile de la decernare mi-am readus aminte ca au fost cu mine si cativa prieteni. Ba mai mult, a fost si Mihnea care in momentul premierii mele era la ora de alaptat.

Reactia domnilor Ovidiu Morar si Bebe Voican, la auzul vestii ca am primit acest premiu!

Sting

La sfarsitul anilor '70 eram elev de liceu. Adica in plina era disco. Am urit de la bun inceput aceasta muzica. Si aveam si de ce. Eu eram cu rockul progresiv. Deja trupele preferate erau in cadere libera. Prea multi ani cu alcool, droguri si femei. Hipiotii incepeau sa-si tunda plete. Curentul new wave a adus insa o raza de speranta. Intocmai ca mesajul din sticla gasita in oceanul planetar. Asa ca eu fredonam versurile celor de la Police si colegii mei preferau muzica disco. Va dati seama ce prapastie era intre noi. In anii facultatii am gasit mai multi tovarasi cunoscatori intr-ale muzicii bune. Evident ca asta se intampla in caminele din Regie. Iubeam ziua de luni cand se intorceau colegii originari din Severin si care in weekend frecventau talciocul sarbesc. Asa veneau vinilurile cu muzica dorita. Acele dozelor se rupeau in timp ce bucata rotunda de plastic negru se rotea si se unduia pe platan. Paraiturile dadeau un farmec aparte muzicii de negasit in ziua de azi. Cam asa l-am descoperit si indragit pe Sting. Si cand acul dozei ceda faceai orice pentru a gasi o doza mult mai buna. In ziua de azi traducerea aproximativa ar fi: ipodul trebuie resincronizat!