Pentru a intra la Paris Photo trebuie sa stai la o coada de 30-45 de minute in frig. Ingerul meu pazitor mi-a inmanat un carton. L-am prezentat la intrare si cu mult respect am fost indrumat spre intrarea VIP.
Primele impresii despre salon. Editia 2013 semana mult cu cea din 2012. Editia 2014 este diferita. In primul rand sunt mult mai putine traznai fotografice. Exista in schimb multa fotografie de reportaj, fotografie alb-negru si fotografie facuta dupa manual, adica cu respect pentru lumina si compozitie. De la clasici pana la contemporani. Si in general fotografie “frumoasa” ca sa folosesc un cuvant destul de vag si confuz. Parca s-ar fi inteles intre ei galeristii.
La final dau si un mercurial ca sa aveti un somn linistit.
Am remarcat prezenta polonezilor (fotografii din anii 50,60) si a rusilor (de la clasici la contemporani). Dar exista si iranieni ca sa amintesc participanti din tari mai exotice.
Fara sa vreau am facut o selectie a printurilor pe care mi le-as fi dorit sa le cumpar. Dar nici macar n-am curiozitatea sa ma bag in seama cu vreun negustor de fotografie.
Pe primul loc e o imagine despre Brancusi realizata de Edward Steichen. Apoi o imagine din Mexic cu un fel de luminatie. Sunt doua variante. Dar nu ma pot abtine sa aleg un portret al Gretei Garbo. Si am mai ales doua, trei printuri.
Mergand la pisoar am stat umar la umar si am avut aceiasi activitate cu Martin Parr. Ne-am mai intalnit prin '92 pe strada Brezoianu (acolo era sediul fostului AAF). Era necunoscut atunci. Astazi raspunde invariabil cu aroganta britanica:”Nu-mi amintesc!”. Dar am destule fotografii cu el realizate in anii trecuti. Retineti: de cate ori are o conferinta nu trebuie lipsit. Cred ca e singurul care face sali arhipline.
L-am intalnit la standul Magnum si pe dl. Depardon. E cel care a realizat prin ’96 niste fotografii teribile la un spital de psihiatrie din Bacau. Anul trecut avea, tot la Grand Palais, o retrospectiva. A lucrat enorm si mai are si astazi destula energie. Este si realizator de filme documentare. Sunt pline librariile Parisului cu cartile si filmele sale.
La Steidl dadea autografe Bruce Davidson. Ajuns la o varsta respectabila si-a pastrat o privire agera. Putin mai departe era Antoine d’Agata. Un tip foarte special cu un discurs fotografic neasteptat. Am si cateva filme de-ale sale pline de originalitate. Greu de incadrat undeva.
Despre concursul Aperture si multe altele mai vorbim si zilele urmatoare.
Tot Brancusi ne salveaza si ne reprezinta cand e vorba de fotografie!
Luminatie mexicana I
Luminatie mexicana II
Inegalabila Greta Garbo
Fotografie preferata
dl. Depardon
Dl. Bruce Davidson
Antoine
Arta sovietica
Arta sovietica
De ce e bine sa printati?
Annie
O carte celebra
Albume de demult
Albume de demult
Neorealism polonez
Neorealism polonez
Se vand fotografii
Editii speciale printate in Japonia
Cutia cu imagini
Covoare iraniene
Arta iraniana
Fotografii pentru colectionari
Fotografii pentru colectionari
Ce domn de mai sus a realizat aceasta fotografie?
Mercurial:
am citit fiecare cuvint ..!
RăspundețiȘtergeremultumesc mult ..Florin ..
Feri, am reusit sa pun si explicatiile. Erau doar pe FB.
RăspundețiȘtergereAsa am pierdut o ora din somn...
un material foarte interesant si ma bucur mult ca esti acolo..!
RăspundețiȘtergere