Ioan Matei Agapi

Ioan Matei Agapi este o figură emblematică a Iașilor. A trecut de 80 de ani și umblă pe la festivaluri de film. Asta a făcut toata viața: fotografie, film și a educat vizual mii de tineri. Putem să-l etichetăm drept un pensionar fericit din România. Și chiar este. De câte ori vorbim îmi spune cu seninătate că are programul ocupat cinci ani de acum încolo.

Este posesorul unei mari comori și are nevoie de timp pentru a o pune în ordine pentru posteritate. Nu-i căutați adresa pe internet pentru a-l devaliza pentru că comoara sa nu constă în metale prețioase sau mari sume de bani. Dl. Agapi a concentrat timpul existenței sale în fărâme de celuloid argentic, fiind astăzi depozitarul istoriei vizuale a Iașilor și împrejurimilor vreme de vreo cinci decenii.

Într-un oraș cultural plin de muzee de renume, așa cum este capitala Moldovei, ar fi trebuit ca cei responsabili să se intereseze de arhiva domnului Agapi pentru a-i găsi un loc sigur de păstrare și expunere publică.

Dar, cum se întâmplă mereu pe la noi, autoritățile au intrat în conflict cu octogenarul nostru, i-au întrerupt apa, lumina, căldura și i-au înmânat un ordin de evacuare din casa în care locuia de 49 de ani. Dl. Agapi nu a cedat în sensul de a părăsi această lume nerecunoscătoare și în plin ger a început un protest în fața primăriei, iar nopțile și le-a petrecut în sala de așteptare a gării. Cu ușurintă găsiți pe net relatările mediei despre acest caz social. După un timp lucrurile s-au rezolvat în sensul că dl. Agapi s-a mutat într-o altă locuință unde și-a depozitat o parte a arhivei sale, iar multe alte cutii cu aparate de fotografiat din secolul XIX, ace, brice și carice (pardon!) le-a încredințat prietenilor de încredere spre păstrare.

Am spus ca dl. Agapi este încrezător în soarta arhivei sale. Norocul vine din partea fiicei sale, Nora – o tânără și activă cineastă – care a luat în grijă arhiva. Ceea ce v-am povestit face parte din filmul la care lucrează Nora de ceva vreme – Timebox, din care a prezentat o selecție în cadrul festivalului One World Romania care se desfășoară în aceste zile în București.

Spuneam ieri la proiecția de la Arcub că dl. Agapi trimite cu gândul la cehul Miroslav Tichy, având în vedere pasiunea amândorura pentru frumusețea inefabilului feminin.

Aștept cu nerăbdare ca Nora să-și termine filmul, iar pe dl. Agapi îl așteptăm mulți ani de acum înainte la festivalurile de film.

P.S. Aș putea enumera – dar nu am s-o fac – numele unor regizori cunoscuți și talentați – unul dintre ei recunoscut la nivel mondial – care au avut părinți fotografi de mare calibru activi în România. Credeți-mă, sunt mai mulți decât degetele de la o mână! Dar acești regizori nu au avut timpul și energia pentru a le dedica un film. Poate de acum încolo...