Peter Korniss la MNAR

Urgia mult mediatizată a început la ora anunțată cu o precizie de tren japonez. Drumurile Capitalei au devenit greu practicabile, mașinile patinau la plecarea de pe loc, pietonii își căutau adăpost, iar eu mă îndreptam prin nămeți spre vernisajul expoziției lui Peter Korniss de la Muzeul National de Artă. La intrarea în Sălile Kretzulescu am avut impresia că toți locuitorii orașului s-au adăpostit în lăcașul de cultură. Nu țin minte să mai fi asistat la un vernisaj fotografic cu atâția participanți în București. Și nu mă refer la vernisaje cu prietenii de like din gașca foto, ci la un public de cea mai bună calitate: reprezentanți ai corpului diplomatic, Ministerului Culturii, ICR, Bibliotecii Naționale și muzeelor bucureștene, profesori, absolvenți și studenți de la facultățile de artă.

Vă las să descoperiți singuri arta fotografică a lui Peter Korniss și s-o judecați, recomandându-vă doar să urmăriți felul în care fotograful octogenar a știut să traverseze timpul înnoindu-și estetica fotografică pentru a comunica viu și direct cu privitorii. Neapărat să-i citiți și CV-ul. A fost onorat de către autoritățile țării sale atât în perioada comunistă, cât și după. Și asta spune mult!

Prezentarea expoziției este făcută după cele mai ridicate standarde internaționale din domeniu, iar sălile Muzeului Național de Artă sunt demne de un fost Palat Regal.

Expoziția trebuie să devină o prioritate pe agenda Dvs. putând fi văzută până pe 7 mai. Dacă dați peste albumele lui Korniss, nu ezitați să le cumpărați. Veți descoperi în fotografiile sale și scene din viața satului transilvănean de acum o jumătate de secol, dar și imaginea europeană a zilelor noastre care pendulează între tradiție și modernitate.

Nu au fost mulți fotografi la vernisaj, iar dintre cei prezenți câțiva mi-au mulțumit pentru că datorită postării mele au aflat de eveniment. Asta înseamnă o mica bucurie personală pentru timpul pe care mi-l pierd pe fb.

Nu știu de ce fotografii români ignoră astfel de manifestări. Probabil că sunt prea buni și suficienți.

Dar a întâlni un master al fotografiei, a-i stânge mâna și a ciocni un pahar de vin cu el este o dovadă de respect, ospitalitate și, de ce nu, înțelegere profundă a fotografiei și a rolului ei în ultimii 200 de ani.

Pentru că sunt născut în orașul lui Nenea Iancu și am urmat liceul care-i poartă cu mândrie numele, nu pot să închei decât cu un citat din marele nostru dramaturg: “Talentul este puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea pe care o au toţi.”

Foto: Francisc-atila Vaida & Florin Andreescu